O reformare dobândită

Un gardian a venit la cizmăria închisorii, unde Jimmy Valentine cosea cu sârg fețe de pantofi, și l-a condus la biroul administrativ. Acolo, directorul închisorii i-a înmânat lui Jimmy actul de grațiere, care fusese semnat în acea dimineață de guvernator.

A guard came to the prison shoe-shop, where Jimmy Valentine was assiduously stitching uppers, and escorted him to the front office. There the warden handed Jimmy his pardon, which had been signed that morning by the governor.

Jimmy l-a luat cu o oarecare oboseală. Executase aproape zece luni dintr-o pedeapsă de patru ani. Se așteptase să stea cel mult vreo trei luni.

Jimmy took it in a tired kind of way. He had served nearly ten months of a four year sentence. He had expected to stay only about three months, at the longest.

Când un om cu atâția prieteni în libertate câți avea Jimmy Valentine ajunge la „răcoare”, abia dacă merită osteneala să fie tuns.

When a man with as many friends on the outside as Jimmy Valentine had is received in the “stir” it is hardly worth while to cut his hair.

„Ei bine, Valentine”, a spus directorul, „mâine dimineață vei fi liber. Adună-te și fă-te om de nădejde. Nu ești un băiat rău la suflet. Nu mai sparge seifuri și trăiește cinstit.”

“Now, Valentine,” said the warden, “you’ll go out in the morning. Brace up, and make a man of yourself. You’re not a bad fellow at heart. Stop cracking safes, and live straight.”

„Eu?”, a întrebat Jimmy, mirat. „Păi, n-am spart un seif în viața mea.”

“Me?” said Jimmy, in surprise. “Why, I never cracked a safe in my life.”

„O, nu”, a râs directorul. „Bineînțeles că nu. Ia să vedem. Cum s-a întâmplat de ai fost trimis aici pentru treaba aceea din Springfield? Oare pentru că n-ai vrut să dovedești un alibi de teamă să nu compromiți pe cineva din înalta societate?

“Oh, no,” laughed the warden. “Of course not. Let’s see, now. How was it you happened to get sent up on that Springfield job? Was it because you wouldn’t prove an alibi for fear of compromising somebody in extremely high-toned society?

Sau a fost pur și simplu cazul unor jurați răutăcioși care aveau ceva cu tine? Întotdeauna e una sau alta cu voi, victimele nevinovate.”

Or was it simply a case of a mean old jury that had it in for you? It’s always one or the other with you innocent victims.”

„Eu?”, a zis Jimmy, în continuare cu o nevinovăție senină. „Păi, domnule director, n-am fost în Springfield în viața mea!”

“Me?” said Jimmy, still blankly virtuous. “Why, warden, I never was in Springfield in my life!”

„Du-l înapoi, Cronin!”, a spus directorul, „și dă-i hainele de eliberare. Deschide-i celula la șapte dimineața și lasă-l să vină la țarcul central. Mai bine te-ai gândi la sfatul meu, Valentine.”

“Take him back, Cronin!” said the warden, “and fix him up with outgoing clothes. Unlock him at seven in the morning, and let him come to the bull-pen. Better think over my advice, Valentine.”

La șapte și un sfert în dimineața următoare, Jimmy stătea în anticamera directorului.

At a quarter past seven on the next morning Jimmy stood in the warden’s outer office.

Purta un costum din acele haine gata făcute, de o croială îngrozitoare, și o pereche de pantofi rigizi și scârțâitori pe care statul îi pune la dispoziția oaspeților săi siliți atunci când îi eliberează.

He had on a suit of the villainously fitting, ready-made clothes and a pair of the stiff, squeaky shoes that the state furnishes to its discharged compulsory guests.

Funcționarul i-a înmânat un bilet de tren și bancnota de cinci dolari cu care legea se aștepta ca el să se reabiliteze, devenind un bun cetățean și prosperând. Directorul i-a oferit un trabuc și i-a strâns mâna.

The clerk handed him a railroad ticket and the five-dollar bill with which the law expected him to rehabilitate himself into good citizenship and prosperity. The warden gave him a cigar, and shook hands.

Valentine, 9762, a fost consemnat în registre drept „Grațiat de guvernator”, iar domnul James Valentine a pășit afară, în lumina soarelui.

Valentine, 9762, was chronicled on the books, “Pardoned by Governor,” and Mr. James Valentine walked out into the sunshine.

Fără să ia în seamă cântecul păsărilor, copacii verzi care se legănau și mireasma florilor, Jimmy s-a îndreptat direct spre un restaurant.

Disregarding the song of the birds, the waving green trees, and the smell of the flowers, Jimmy headed straight for a restaurant.