O întâmplare la podul de pe Owl Creek

I

I

Un bărbat stătea pe un pod de cale ferată din nordul Alabamei, privind în jos spre apele repezi de la douăzeci de picioare adâncime. Mâinile bărbatului erau la spate, cu încheieturile legate cu o sfoară. O frânghie îi înconjura strâns gâtul.

A man stood upon a railroad bridge in northern Alabama, looking down into the swift water twenty feet below. The man’s hands were behind his back, the wrists bound with a cord. A rope closely encircled his neck.

Era prinsă de o grindă transversală solidă deasupra capului său, iar partea lăsată liberă îi atârna până la nivelul genunchilor.

It was attached to a stout cross-timber above his head and the slack fell to the level of his knees.

Câteva scânduri desprinse, așezate peste traversele care susțineau șinele căii ferate, le ofereau un reazem lui și călăilor săi — doi soldați din armata federală, conduși de un sergent care, în viața civilă, fusese probabil ajutor de șerif.

Some loose boards laid upon the ties supporting the rails of the railway supplied a footing for him and his executioners—two private soldiers of the Federal army, directed by a sergeant who in civil life may have been a deputy sheriff.

La mică distanță, pe aceeași platformă improvizată, se afla un ofițer în uniforma corespunzătoare rangului său, înarmat. Era căpitan.

At a short remove upon the same temporary platform was an officer in the uniform of his rank, armed. He was a captain.

Câte o santinelă la fiecare capăt al podului stătea cu pușca în poziția cunoscută drept „la umăr”, adică verticală în fața umărului stâng, cu cocoșul sprijinit pe antebrațul întins drept peste piept — o poziție protocolară și nefirească, ce impunea o ținută dreaptă a corpului.

A sentinel at each end of the bridge stood with his rifle in the position known as “support,” that is to say, vertical in front of the left shoulder, the hammer resting on the forearm thrown straight across the chest—a formal and unnatural position, enforcing an erect carriage of the body.

Nu părea să fie de datoria acestor doi oameni să știe ce se petrecea în mijlocul podului; ei doar blocau cele două capete ale podinei pietonale care îl străbătea.

It did not appear to be the duty of these two men to know what was occurring at the center of the bridge; they merely blockaded the two ends of the foot planking that traversed it.

Dincolo de una dintre santinele nu se zărea nimeni; calea ferată se întindea drept înainte într-o pădure pe o distanță de o sută de yarzi, apoi, cotind, se pierdea din vedere. Fără îndoială, mai departe se afla un avanpost.

Beyond one of the sentinels nobody was in sight; the railroad ran straight away into a forest for a hundred yards, then, curving, was lost to view. Doubtless there was an outpost farther along.

Celălalt mal al râului era un teren deschis — o pantă lină străjuită în vârf de o palisadă din trunchiuri verticale de copaci, prevăzută cu creneluri pentru puști, cu o singură ambrazură prin care ieșea gura unui tun de alamă ce domina podul.

The other bank of the stream was open ground—a gentle slope topped with a stockade of vertical tree trunks, loopholed for rifles, with a single embrasure through which protruded the muzzle of a brass cannon commanding the bridge.

La jumătatea pantei, între pod și fort, se aflau spectatorii — o singură companie de infanterie în linie, în poziție de „repaus de paradă”, cu paturile puștilor pe pământ, țevile înclinate ușor spre spate sprijinite de umărul drept, mâinile încrucișate pe patul armei.

Midway up the slope between the bridge and fort were the spectators—a single company of infantry in line, at “parade rest,” the butts of their rifles on the ground, the barrels inclining slightly backward against the right shoulder, the hands crossed upon the stock.

Un locotenent stătea în dreapta liniei, cu vârful sabiei pe pământ, mâna stângă odihnindu-se peste cea dreaptă. Cu excepția grupului de patru oameni din centrul podului, niciun bărbat nu se mișca.

A lieutenant stood at the right of the line, the point of his sword upon the ground, his left hand resting upon his right. Excepting the group of four at the center of the bridge, not a man moved.

Compania stătea cu fața spre pod, privind împietrită, nemișcată. Santinelele, cu fața spre malurile râului, ar fi putut părea niște statui menite să împodobească podul.

The company faced the bridge, staring stonily, motionless. The sentinels, facing the banks of the stream, might have been statues to adorn the bridge.

Căpitanul stătea cu brațele încrucișate, tăcut, observând munca subalternilor săi, dar fără a face vreun semn. Moartea este un demnitar care, atunci când vine anunțat, trebuie primit cu manifestări formale de respect, chiar și de către cei mai familiarizați cu el.

The captain stood with folded arms, silent, observing the work of his subordinates, but making no sign. Death is a dignitary who when he comes announced is to be received with formal manifestations of respect, even by those most familiar with him.

În codul etichetei militare, tăcerea și nemișcarea sunt forme de deferență.

In the code of military etiquette silence and fixity are forms of deference.