Bruno și baia

1

1

Acesta este Bruno. Bruno este un câine. El este mare și maro, și are urechi lungi. Bruno locuiește la familia Klein.

This is Bruno. Bruno is a dog. He is big and brown, and he has long ears. Bruno lives with the Klein family.

Bruno iubește multe lucruri. El iubește cârnații. El iubește mingile. El iubește parcul. Și el iubește noroiul.

Bruno loves lots of things. He loves sausage. He loves balls. He loves the park. And he loves mud.

Dar Bruno urăște un lucru. El urăște apa. El urăște cada. Și el urăște cuvântul „baie”.

But Bruno hates one thing. He hates water. He hates the bathtub. And he hates the word “bath”.

Astăzi este sâmbătă. Tim și Anna merg cu Bruno în parc. Plouă puțin. În parc este mult noroi.

Today is Saturday. Tim and Anna go to the park with Bruno. It is raining a little. There is lots of mud in the park.

Bruno vede noroiul. Ochii lui devin mari. Apoi el sare. El sare în noroi. El se rostogolește în noroi. El este fericit.

Bruno sees the mud. His eyes get big. Then he jumps. He jumps into the mud. He rolls in the mud. He is happy.

„Bruno, nu!”, strigă Anna. Dar este prea târziu. Bruno nu mai este maro. Bruno este negru. Negru și ud și foarte fericit.

“Bruno, no!” calls Anna. But it is too late. Bruno isn’t brown any more. Bruno is black. Black and wet and very happy.

Tim râde. „Acum Bruno este un monstru de noroi!”

Tim laughs. “Now Bruno is a mud monster!”

Acasă, mama așteaptă la ușă. Ea îl vede pe Bruno. Ea vede copiii. Ea vede noroiul. „O, nu”, spune ea. „Bruno are nevoie de o baie.”

At home Mum is waiting at the door. She sees Bruno. She sees the children. She sees the mud. “Oh no,” she says. “Bruno needs a bath.”

Bruno aude cuvântul. Baie! El fuge imediat. El fuge în casă, prin bucătărie și în sufragerie.

Bruno hears the word. Bath! He runs away at once. He runs into the house, through the kitchen and into the living room.

„Stai! Bruno! Nu pe canapea!”

“Stop! Bruno! Not on the sofa!”

Prea târziu. Bruno stă pe canapea. Canapeaua este albă. Sau nu: canapeaua nu mai este albă acum.

Too late. Bruno is lying on the sofa. The sofa is white. Or no: the sofa isn’t white any more.