Cenușăreasa sau condurul de cleștar

A fost odată un nobil care s-a căsătorit, ca a doua soție, cu cea mai mândră și mai trufașă femeie care s-a văzut vreodată. Aceasta avea, dintr-o căsnicie anterioară, două fiice cu aceeași fire ca a ei, care-i semănau, într-adevăr, întru totul. El avea, de asemenea, de la o altă soție, o fiică tânără, dar de o bunătate și o blândețe fără seamăn, pe care le moștenise de la mama ei, care fusese cea mai bună făptură din lume.

Once there was a gentleman who married, for his second wife, the proudest and most haughty woman that was ever seen. She had, by a former husband, two daughters of her own humor, who were, indeed, exactly like her in all things. He had likewise, by another wife, a young daughter, but of unparalleled goodness and sweetness of temper, which she took from her mother, who was the best creature in the world.

Nici nu se sfârșiseră bine ceremoniile nunții, că mama vitregă începu să-și arate adevărata fire. Nu putea suferi calitățile alese ale acestei fete drăgălașe, și cu atât mai puțin cu cât ele le făceau pe propriile ei fiice să pară și mai nesuferite. O puse la cele mai umile munci din casă: spăla vasele, mesele și celelalte, și freca odaia doamnei, precum și pe cele ale domnișoarelor, fiicele ei; dormea sus, într-o mansardă amărâtă, pe o saltea ticăloasă de paie, în vreme ce surorile ei stăteau în odăi frumoase, cu pardoseli încrustate, în paturi după cea mai nouă modă, și unde aveau oglinzi atât de mari încât se puteau vedea în mărime naturală, din cap până-n picioare.

No sooner were the ceremonies of the wedding over but the mother-in-law began to show herself in her true colors. She could not bear the good qualities of this pretty girl, and the less because they made her own daughters appear the more odious. She employed her in the meanest work of the house: she scoured the dishes, tables, etc., and scrubbed madam’s chamber, and those of misses, her daughters; she lay up in a sorry garret, upon a wretched straw bed, while her sisters lay in fine rooms, with floors all inlaid, upon beds of the very newest fashion, and where they had looking-glasses so large that they might see themselves at their full length from head to foot.

Bietei fete îi era dat să rabde totul cu răbdare și nu îndrăznea să-i spună tatălui ei, care ar fi dojenit-o strașnic, căci soția îl stăpânea pe deplin. După ce își isprăvea treaba, obișnuia să meargă în colțul vetrei și să se așeze printre tăciuni și cenușă, motiv pentru care i se spunea de obicei Fata de la Cenușă; dar cea mai tânără, care nu era atât de necioplită și de obraznică precum cea mare, o numea Cenușăreasa. Cu toate acestea, Cenușăreasa, în ciuda straielor ei sărăcăcioase, era de o sută de ori mai frumoasă decât surorile ei, deși ele erau mereu îmbrăcate foarte bogat.

The poor girl bore all patiently, and dared not tell her father, who would have rattled her off; for his wife governed him entirely. When she had done her work, she used to go into the chimney-corner, and sit down among cinders and ashes, which made her commonly be called Cinderwench; but the youngest, who was not so rude and uncivil as the eldest, called her Cinderella. However, Cinderella, notwithstanding her mean apparel, was a hundred times handsomer than her sisters, though they were always dressed very richly.

S-a întâmplat ca fiul regelui să dea un bal și a poftit la el toți oamenii de vază. Tinerele noastre domnișoare au fost și ele poftite, căci făceau o figură de mare cinste printre cei de neam ales. Fură peste măsură de încântate de această invitație și nemaipomenit de ocupate să-și aleagă rochiile, fustele și gătelile de cap care să le stea cel mai bine. Aceasta a fost o nouă bătaie de cap pentru Cenușăreasa; căci ea era cea care călca rufele surorilor sale și le plisa dantelele; ele nu vorbeau toată ziulica decât despre cum aveau să se îmbrace.

It happened that the King’s son gave a ball, and invited all persons of fashion to it. Our young misses were also invited, for they cut a very grand figure among the quality. They were mightily delighted at this invitation, and wonderfully busy in choosing out such gowns, petticoats, and head-clothes as might become them. This was a new trouble to Cinderella; for it was she who ironed her sisters’ linen, and plaited their ruffles; they talked all day long of nothing but how they should be dressed.

„În ceea ce mă privește”, spuse cea mare, „eu voi purta veșmântul meu de catifea roșie cu găitane franțuzești.”

“For my part,” said the eldest, “I will wear my red velvet suit with French trimming.”

„Iar eu”, spuse cea mică, „voi avea fusta mea obișnuită; dar apoi, ca să îndrept lucrul acesta, îmi voi pune mantoul cu flori de aur și pieptarul cu diamante, care este departe de a fi cel mai de rând din lume.”

“And I,” said the youngest, “shall have my usual petticoat; but then, to make amends for that, I will put on my gold-flowered manteau, and my diamond stomacher, which is far from being the most ordinary one in the world.”