Epicur din Samos

Grădina

The Garden

Epicur s-a născut pe insula Samos, dar familia lui a venit din Atena mai devreme. Era sărac și nu avea prieteni puternici. În tinerețe a predat în câteva orașe de pe coastă, iar apoi, pe la treizeci și cinci de ani, s-a mutat la Atena.

Epicurus was born on the island of Samos, but his family had come from Athens. He was poor, and he had no powerful friends. As a young man he taught in a few cities along the coast, and then, at about thirty-five, he moved to Athens.

Nu și-a deschis școala în piață, unde predau marii filozofi, și nu a încercat să devină celebru. A cumpărat o casă mică cu o grădină în afara zidului cetății și a predat acolo. Oamenii numeau școala lui simplu „Grădina”.

He did not open his school in the market, where the great philosophers taught, and he did not try to become famous. He bought a small house with a garden outside the city wall, and he taught there. People called his school simply “the Garden”.

Grădina era un loc ciudat și tot orașul vorbea despre ea. Nu exista nicio ușă care să țină pe cineva afară. Veneau femei, ceea ce era neobișnuit. Veneau sclavi. Veneau oameni bogați și oameni săraci, iar în grădină toți erau egali. Toți învățau, mâncau și vorbeau împreună.

The Garden was strange, and the whole city talked about it. There was no door that shut anyone out. Women came, which was unusual. Slaves came. Rich men and poor men came, and inside the garden they were equals. Everyone studied, ate and talked together.

Mulți dintre prieteni aveau nume care au rămas în amintire, iar unii erau celebri prin ei înșiși. Acolo era Leontion, care a scris cărți și a dezbătut cu alți filozofi. Era Themista și era Mys, un sclav. În cele mai multe școli din acea vreme, unor astfel de oameni nu li s-ar fi permis niciodată să vorbească. În Grădină, ei erau profesori la rândul lor.

Many of the friends had names that were remembered, and some of them were famous in their own right. There was Leontion, who wrote books and argued with other philosophers. There was Themista, and there was Mys, a slave. In most schools of that time, such people would never have been allowed to speak. In the Garden they were teachers too.

Epicur nu a vrut ca numele lui să fie pe buzele mulțimii. Avea o deviză: „Trăiește retras.” A spus: „Nu am vrut niciodată să plac mulțimii. Ceea ce înțeleg eu, mulțimii nu-i place; iar ceea ce îi place mulțimii, eu nu înțeleg.”

Epicurus did not want his name in the mouths of the crowd. He had a motto: “Live unnoticed.” He said: “I never wished to please the crowd. What I understand, the crowd does not like; and what the crowd likes, I do not understand.”