Hansel și Gretel

Aproape de o pădure mare trăia un tăietor de lemne sărac, împreună cu soția lui și cei doi copii. Pe băiat îl chema Hansel, iar pe fată, Gretel.

Hard by a great forest dwelt a poor wood-cutter with his wife and his two children. The boy was called Hansel and the girl Gretel.

Avea puțin de mâncare și de pus pe masă, iar odată, când o foamete mare a lovit ținutul, el nu a mai putut face rost nici măcar de pâinea zilnică.

He had little to bite and to break, and once when great dearth fell on the land, he could no longer procure even daily bread.

Într-o noapte, când se gândea la toate acestea în patul lui și se răsucea de colo-colo plin de îngrijorare, a oftat și i-a spus soției sale: „Ce se va alege de noi? Cum o să ne hrănim bieții copii, când noi înșine nu mai avem nimic?”

Now when he thought over this by night in his bed, and tossed about in his anxiety, he groaned and said to his wife: ‘What is to become of us? How are we to feed our poor children, when we no longer have anything even for ourselves?’

„Știi ce, bărbate?”, a răspuns femeia. „Mâine-dimineață devreme îi vom duce pe copii în pădure, acolo unde este cel mai des; le vom aprinde un foc și îi vom da fiecăruia încă o bucată de pâine, iar apoi ne vom vedea de treabă și îi vom lăsa singuri.

‘I’ll tell you what, husband,’ answered the woman, ‘early tomorrow morning we will take the children out into the forest to where it is the thickest; there we will light a fire for them, and give each of them one more piece of bread, and then we will go to our work and leave them alone.

Ei nu vor mai găsi drumul spre casă și vom scăpa de ei.” „Nu, nevastă”, a spus bărbatul, „nu voi face asta; cum aș putea să-mi las copiii singuri în pădure? Fiarele sălbatice ar veni curând și i-ar sfâșia.” „O, nebunule!”,

They will not find the way home again, and we shall be rid of them.’ ‘No, wife,’ said the man, ‘I will not do that; how can I bear to leave my children alone in the forest?—the wild animals would soon come and tear them to pieces.’ ‘O, you fool!’

a spus ea, „atunci va trebui să murim de foame toți patru; ai putea la fel de bine să pregătești scândurile pentru sicriele noastre”, și nu i-a dat pace până când el nu a acceptat. „Dar îmi este tare milă de bieții copii, totuși”, a spus bărbatul.

said she, ‘then we must all four die of hunger, you may as well plane the planks for our coffins,’ and she left him no peace until he consented. ‘But I feel very sorry for the poor children, all the same,’ said the man.

Cei doi copii nu putuseră nici ei să doarmă de foame și auziseră ce îi spusese mama vitregă tatălui lor. Gretel a plâns cu lacrimi amare și i-a spus lui Hansel: „Acum totul s-a sfârșit pentru noi.”

The two children had also not been able to sleep for hunger, and had heard what their stepmother had said to their father. Gretel wept bitter tears, and said to Hansel: ‘Now all is over with us.’

„Taci, Gretel”, a spus Hansel, „nu te necăji, voi găsi eu o cale să ne ajut.” Și după ce bătrânii au adormit, el s-a sculat, și-a îmbrăcat hăinuța, a deschis ușa de jos și s-a strecurat afară.

‘Be quiet, Gretel,’ said Hansel, ‘do not distress yourself, I will soon find a way to help us.’ And when the old folks had fallen asleep, he got up, put on his little coat, opened the door below, and crept outside.

Luna lumina puternic, iar pietricelele albe din fața casei sclipeau ca niște bănuți de argint adevărați. Hansel s-a aplecat și a umplut buzunărașul hainei sale cu câte a putut îndesa.

The moon shone brightly, and the white pebbles which lay in front of the house glittered like real silver pennies. Hansel stooped and stuffed the little pocket of his coat with as many as he could get in.

Apoi s-a întors și i-a spus lui Gretel: „Fii liniștită, draga mea surioară, și dormi în pace; Dumnezeu nu ne va părăsi”, și s-a culcat din nou în patul său.

Then he went back and said to Gretel: ‘Be comforted, dear little sister, and sleep in peace, God will not forsake us,’ and he lay down again in his bed.

Când s-a luminat de ziuă, dar înainte să răsară soarele, femeia a venit și i-a trezit pe cei doi copii, spunând: „Sculați-vă, leneșilor! Mergem în pădure să adunăm lemne.”

When day dawned, but before the sun had risen, the woman came and awoke the two children, saying: ‘Get up, you sluggards! we are going into the forest to fetch wood.’

I-a dat fiecăruia o bucățică de pâine și a spus: „Iată ceva pentru prânzul vostru, dar să nu o mâncați înainte, căci altceva nu mai primiți.” Gretel a luat pâinea sub șorț, căci Hansel avea pietricelele în buzunar.

She gave each a little piece of bread, and said: ‘There is something for your dinner, but do not eat it up before then, for you will get nothing else.’ Gretel took the bread under her apron, as Hansel had the pebbles in his pocket.

Apoi au pornit cu toții împreună pe drumul spre pădure. După ce au mers o bucățică de drum, Hansel s-a oprit și s-a uitat înapoi spre casă, și a făcut așa iar și iar. Tatăl lui i-a spus: „Hansel, la ce te uiți acolo și de ce rămâi în urmă?

Then they all set out together on the way to the forest. When they had walked a short time, Hansel stood still and peeped back at the house, and did so again and again. His father said: ‘Hansel, what are you looking at there and staying behind for?