Heungbu și Nolbu

Doi frați

Two Brothers

Mult timp în urmă, doi frați au trăit într-un sat din Coreea. Nolbu era fratele mai mare, iar Heungbu era cel mai tânăr.

Long ago, two brothers lived in a village in Korea. Nolbu was the older brother, and Heungbu was the younger one.

Când tatăl lor a murit, el a lăsat o casă mare, ogoare de orez și multe animale.

When their father died, he left a big house, rice fields and many animals.

Nolbu a luat totul pentru el. „Eu sunt fiul cel mare”, a spus el. „Totul este al meu.”

Nolbu took everything for himself. “I’m the older son,” he said. “All of this is mine.”

Apoi s-a întors spre fratele lui. „Ia-ți soția și copiii și pleacă. Nu este loc pentru voi aici.”

Then he turned to his brother. “Take your wife and children and go. There’s no place for you here.”

Nolbu era bogat, dar era lacom și rău. Heungbu era sărac, dar avea o inimă bună.

Nolbu was rich, but he was greedy and unkind. Heungbu was poor, but he had a good heart.

Heungbu a construit o mică colibă de paie la marginea satului. Era atât de mică încât noaptea picioarele lui ieșeau prin perete. Când a plouat, apa a intrat prin acoperiș.

Heungbu built a little straw hut at the edge of the village. It was so small that his feet went through the wall at night. When it rained, water came in through the roof.

Heungbu și soția lui au muncit din greu. Au făcut pantofi din paie și i-au vândut la piață. Dar nu era niciodată destulă mâncare pentru toți copiii lor.

Heungbu and his wife worked hard. They made straw shoes and sold them at the market. But there was never enough food for all their children.

Într-o iarnă nu a fost deloc orez în casă. Copiii au plâns de foame.

One winter there was no rice in the house at all. The children cried with hunger.

„Voi merge la fratele meu”, a spus Heungbu. „Poate că ne va da puțin orez.”

“I’ll go to my brother,” said Heungbu. “Maybe he’ll give us a little rice.”

În curtea lui Nolbu erau porci grași, vaci și găini. Câinii au fugit spre Heungbu și au lătrat.

In Nolbu’s yard there were fat pigs, cows and chickens. The dogs ran at Heungbu and barked.

„Frate, te rog să ne ajuți”, a spus Heungbu. „Copiii mei nu au mâncat de trei zile. Poți să ne împrumuți puțin orez? Îți voi da înapoi.”

“Brother, please help us,” said Heungbu. “My children haven’t eaten for three days. Can you lend us some rice? I’ll pay you back.”

„Nu am orez pentru tine”, a spus Nolbu. „Pleacă și să nu te mai întorci!”

“I have no rice for you,” said Nolbu. “Go away and don’t come back!”

În bucătărie, soția lui Nolbu a gătit orez. Heungbu i-a cerut și ei puțin. Ea s-a supărat și i-a lovit obrazul cu spatula ei udă de orez.

In the kitchen, Nolbu’s wife was cooking rice. Heungbu asked her for a little too. She got angry and hit his cheek with her wet rice paddle.