Jack și vrejul de fasole

A fost odată ca niciodată o văduvă săracă ce avea un singur fiu pe nume Jack și o vacă pe nume Milky-white. Și tot ce aveau ca să trăiască era laptele pe care vaca îl dădea în fiecare dimineață, pe care îl duceau la piață și îl vindeau.

There was once upon a time a poor widow who had an only son named Jack, and a cow named Milky-white. And all they had to live on was the milk the cow gave every morning which they carried to the market and sold.

Dar într-o dimineață Milky-white nu a mai dat lapte și nu au știut ce să facă.

But one morning Milky-white gave no milk and they didn’t know what to do.

„Ce să facem, ce să facem?”, a spus văduva, frângându-și mâinile.

“What shall we do, what shall we do?” said the widow, wringing her hands.

„Fii curajoasă, mamă, o să merg să găsesc de lucru undeva”, a spus Jack.

“Cheer up, mother, I’ll go and get work somewhere,” said Jack.

„Am mai încercat asta înainte și nimeni nu a vrut să te ia”, a spus mama lui; „trebuie să o vindem pe Milky-white și cu banii să facem ceva, să deschidem un magazin sau ceva.”

“We’ve tried that before, and nobody would take you,” said his mother; “we must sell Milky-white and with the money do something, start shop, or something.”

„Bine, mamă”, spune Jack; „azi e zi de târg și o voi vinde repede pe Milky-white, iar apoi vom vedea ce putem face.”

“All right, mother,” says Jack; “it’s market-day today, and I’ll soon sell Milky-white, and then we’ll see what we can do.”

Așa că a luat căpăstrul vacii în mână și a pornit la drum. Nu a mers mult și a întâlnit un bătrân cu o înfățișare ciudată, care i-a spus: „Bună dimineața, Jack.”

So he took the cow’s halter in his hand, and off he starts. He hadn’t gone far when he met a funny-looking old man who said to him: “Good morning, Jack.”

„Bună dimineața”, a spus Jack și s-a întrebat cum îi știa numele.

“Good morning to you,” said Jack, and wondered how he knew his name.

„Ei bine, Jack, și unde te duci?”, a spus omul.

“Well, Jack, and where are you off to?” said the man.

„Merg la piață să o vând pe vaca noastră de aici.”

“I’m going to market to sell our cow here.”

„O, arăți exact ca omul potrivit să vândă vaci”, a spus bărbatul; „mă întreb dacă știi câte boabe de fasole fac cinci.”

“Oh, you look the proper sort of chap to sell cows,” said the man; “I wonder if you know how many beans make five.”

„Două în fiecare mână și una în gură”, spune Jack, iute ca un ac.

“Two in each hand and one in your mouth,” says Jack, as sharp as a needle.

„Așa este”, a spus bărbatul, „și chiar aici sunt aceste boabe de fasole”, a continuat el, scoțând din buzunar câteva boabe de fasole cu o înfățișare ciudată. „Fiindcă ești atât de isteț”, spune el, „nu mă deranjează să fac un schimb cu tine — vaca ta pentru aceste boabe de fasole.”

“Right you are,” said the man, “and here they are the very beans themselves,” he went on pulling out of his pocket a number of strange-looking beans. “As you are so sharp,” says he, “I don’t mind doing a swop with you—your cow for these beans.”

„Fugi de-aici!”, spune Jack; „nu ți-ar plăcea ție?”

“Walker!” says Jack; “wouldn’t you like it?”