Regele Canute pe țărmul mării

La o sută de ani sau mai mult după vremea lui Alfred cel Mare, în Anglia a fost un rege pe nume Canute. Regele Canute era danez; dar danezii nu mai erau atât de aprigi și cruzi atunci cum fuseseră când se aflau în război cu regele Alfred.

A hundred years or more after the time of Alfred the Great there was a king of England named Canute. King Canute was a Dane; but the Danes were not so fierce and cruel then as they had been when they were at war with King Alfred.

Oamenii de seamă și ofițerii care stăteau în jurul regelui Canute îl lăudau mereu.

The great men and officers who were around King Canute were always praising him.

„Sunteți cel mai mare om care a trăit vreodată”, spunea unul.

“You are the greatest man that ever lived,” one would say.

Apoi un altul spunea: „O, rege! Nu poate exista niciodată un alt om la fel de puternic ca dumneavoastră”.

Then another would say, “O king! there can never be another man so mighty as you.”

Iar altul spunea: „Mărite Canute, nu există nimic în lume care să îndrăznească să nu vă asculte”.

And another would say, “Great Canute, there is nothing in the world that dares to disobey you.”

Regele era un om înțelept și a obosit foarte tare să tot audă asemenea vorbe prostești.

The king was a man of sense, and he grew very tired of hearing such foolish speeches.

Într-o zi, el se afla pe țărmul mării, iar ofițerii lui erau cu el. Îl lăudau, așa cum aveau obiceiul să facă.

One day he was by the seashore, and his officers were with him. They were praising him, as they were in the habit of doing.

S-a gândit că acum le va da o lecție, așa că le-a cerut să-i așeze scaunul pe plajă, chiar lângă marginea apei.

He thought that now he would teach them a lesson, and so he bade them set his chair on the beach close by the edge of the water.

„Sunt eu cel mai mare om din lume?”, a întrebat el.

“Am I the greatest man in the world?” he asked.

„O, rege!”, au strigat ei, „nu există nimeni la fel de puternic ca dumneavoastră”.

“O king!” they cried, “there is no one so mighty as you.”

„Mă ascultă toate lucrurile?”, a întrebat el.

“Do all things obey me?” he asked.

„Nu există nimic care să îndrăznească să nu vă asculte, o, rege!”, au spus ei. „Lumea se înclină în fața dumneavoastră și vă aduce cinste”.

“There is nothing that dares to disobey you, O king!” they said. “The world bows before you, and gives you honor.”

„Mă va asculta marea?”, a întrebat el; și a privit în jos spre valurile mici care loveau ușor nisipul la picioarele lui.

“Will the sea obey me?” he asked; and he looked down at the little waves which were lapping the sand at his feet.

Ofițerii nesăbuiți au fost nedumeriți, dar nu au îndrăznit să spună „Nu”.

The foolish officers were puzzled, but they did not dare to say “No.”