Regele Ioan și starețul

I. CELE TREI ÎNTREBĂRI.

I. THE THREE QUESTIONS.

A fost odată un rege al Angliei al cărui nume era Ioan. Era un rege rău; căci era aspru și nemilos cu poporul său și, atâta timp cât făcea după voia lui, nu-i păsa ce se întâmpla cu ceilalți oameni. A fost cel mai rău rege pe care l-a avut vreodată Anglia.

There was once a king of England whose name was John. He was a bad king; for he was harsh and cruel to his people, and so long as he could have his own way, he did not care what became of other folks. He was the worst king that England ever had.

Pe atunci, în orașul Canterbury trăia un stareț bătrân și bogat, care ducea un trai măreț într-o casă mare, numită Mănăstirea.

Now, there was in the town of Canterbury a rich old abbot who lived in grand style in a great house called the Abbey.

În fiecare zi, o sută de nobili se așezau cu el la masă; și cincizeci de cavaleri curajoși, îmbrăcați în haine fine de catifea și cu lanțuri de aur, îl serveau la masa lui.

Every day a hundred noble men sat down with him to dine; and fifty brave knights, in fine velvet coats and gold chains, waited upon him at his table.

Când regele Ioan a auzit cum trăia starețul, a hotărât să pună capăt acestui lucru. Așa că a trimis după bătrân, cerându-i să vină să-l vadă.

When King John heard of the way in which the abbot lived, he made up his mind to put a stop to it. So he sent for the old man to come and see him.

„Ei bine, bunul meu stareț?”, a spus el. „Aud că ții o casă mult mai aleasă decât a mea. Cum îndrăznești să faci un asemenea lucru? Nu știi că nimeni din această țară nu trebuie să trăiască mai bine decât regele? Și îți spun că nimeni nu va trăi așa.”

“How now, my good abbot?” he said. “I hear that you keep a far better house than I. How dare you do such a thing? Don’t you know that no man in the land ought to live better than the king? And I tell you that no man shall.”

„O, rege!”, a spus starețul, „îndrăznesc să spun că nu cheltuiesc nimic altceva decât ceea ce este al meu. Sper că nu vei gândi rău despre mine pentru că fac lucrurile plăcute pentru prietenii mei și pentru cavalerii curajoși care sunt cu mine.”

“O king!” said the abbot, “I beg to say that I am spending nothing but what is my own. I hope that you will not think ill of me for making things pleasant for my friends and the brave knights who are with me.”

„Să gândesc rău despre tine?”, a spus regele. „Cum aș putea să nu gândesc rău despre tine? Tot ce se află pe acest pământ întins este al meu de drept; și cum îndrăznești să mă faci de rușine trăind într-un stil mai măreț decât al meu?

“Think ill of you?” said the king. “How can I help but think ill of you? All that there is in this broad land is mine by right; and how do you dare to put me to shame by living in grander style than I?

Cineva ar crede că încerci să fii rege în locul meu.”

One would think that you were trying to be king in my place.”

„O, nu spune asta!”, a spus starețul. „Căci eu...”

“Oh, do not say so!” said the abbot “For I”—

„Niciun cuvânt în plus!”, a strigat regele. „Vina ta este limpede și, dacă nu poți să-mi răspunzi la trei întrebări, capul îți va fi tăiat, iar toate bogățiile tale vor fi ale mele.”

“Not another word!” cried the king. “Your fault is plain, and unless you can answer me three questions, your head shall be cut off, and all your riches shall be mine.”

„Voi încerca să răspund la ele, o, rege!”, a spus starețul.

“I will try to answer them, O king!” said the abbot.

„Ei bine, atunci”, a spus regele Ioan, „cum stau eu aici cu coroana mea de aur pe cap, trebuie să-mi spui cu exactitate până la o zi cât timp voi trăi.

“Well, then,” said King John, “as I sit here with my crown of gold on my head, you must tell me to within a day just how long I shall live.

În al doilea rând, trebuie să-mi spui cât de repede voi merge călare în jurul întregii lumi; și, în cele din urmă, trebuie să-mi spui ce gândesc.”

Secondly, you must tell me how soon I shall ride round the whole world; and lastly, you shall tell me what I think.”