Scufița Roșie

A fost odată ca niciodată, într-un sat, o fetiță de la țară, cea mai drăgălașă făptură care s-a văzut vreodată. Mama ei o iubea nespus de mult, iar bunica o îndrăgea și mai tare.

Once upon a time, there lived in a certain village, a little country girl, the prettiest creature was ever seen. Her mother was excessively fond of her; and her grand-mother doated on her much more.

Această femeie cumsecade a pus să i se facă o scufiță roșie, care-i venea fetiței atât de bine, încât toată lumea o numea Scufița Roșie.

This good woman got made for her a little red riding-hood; which became the girl so extremely well, that every body called her Little Red Riding-Hood.

Într-o zi, mama ei, după ce a copt niște turte, i-a spus:

One day, her mother, having made some girdle-cakes, said to her:

„Du-te, draga mea, și vezi cum se mai simte bunicuța ta, căci am auzit că a fost foarte bolnavă; du-i o turtă și această olicică de unt.”

“Go, my dear, and see how thy grand-mamma does, for I hear she has been very ill, carry her a girdle-cake, and this little pot of butter.”

Scufița Roșie a pornit îndată la drum spre bunica ei, care locuia într-un alt sat.

Little Red Riding-Hood set out immediately to go to her grand-mother, who lived in another village.

Trecând prin pădure, s-a întâlnit cu jupânul Lup, care tare ar fi vrut s-o mănânce, dar nu cuteza din pricina unor tăietori de lemne care se aflau prin apropiere, în pădure.

As she was going thro’ the wood, she met with Gaffer Wolf, who had a very great mind to eat her up, but he durst not, because of some faggot-makers hard by in the forest.

El a întrebat-o încotro merge. Biata copilă, care nu știa că este primejdios să zăbovești și să asculți un Lup vorbind, i-a zis:

He asked her whither she was going. The poor child, who did not know that it was dangerous to stay and hear a Wolf talk, said to him:

„Mă duc s-o văd pe bunicuța mea și să-i duc o turtă și o olicică de unt de la mămica.”

“I am going to see my grand-mamma, and carry her a girdle-cake, and a little pot of butter, from my mamma.”

„Locuiește departe?”, a întrebat Lupul.

“Does she live far off?” said the Wolf.

„O, da!”, a răspuns Scufița Roșie, „este dincolo de moara pe care o vezi acolo, la prima casă din sat.”

“Oh! ay,” answered Little Red Riding-Hood, “it is beyond that mill you see there, at the first house in the village.”

„Ei bine,” a spus Lupul, „am să merg și eu s-o văd: eu o iau pe drumul acesta, iar tu mergi pe celălalt, și vom vedea cine ajunge mai repede.”

“Well,” said the Wolf, “and I’ll go and see her too: I’ll go this way, and you go that, and we shall see who will be there soonest.”

Lupul a început să alerge din răsputeri, apucând pe calea cea mai scurtă; iar fetița a mers pe drumul cel mai ocolit, amuzându-se să culeagă alune, să alerge după fluturi și să facă buchețele din floricelele pe care le întâlnea.

The Wolf began to run as fast as he could, taking the nearest way; and the little girl went by that farthest about, diverting herself in gathering nuts, running after butterflies, and making nosegays of such little flowers as she met with.

Lupul nu a zăbovit mult până să ajungă la casa bătrânei: a bătut la ușă, cioc, cioc.

The Wolf was not long before he got to the old woman’s house: he knocked at the door, tap, tap.

„Cine e acolo?”

“Who’s there?”