Bilețele pe casa scării

1

1

La ora trei noaptea a început din nou.

At three in the morning, it started again.

Buf. Apoi pași. Apoi un fluierat. Apoi ușa. Apoi liniște.

Boom. Then footsteps. Then whistling. Then the door. Then silence.

Mă numesc Lena. Locuiesc la etajul trei într-o casă veche din Leipzig. M-am mutat aici acum două luni. Apartamentul este mic, dar luminos. Îl iubesc. Doar nopțile nu le iubesc.

My name is Lena. I live on the third floor of an old building in Leipzig. I moved in two months ago. The flat is small but bright. I love it. It’s just the nights I don’t love.

În fiecare noapte la ora trei îl aud pe vecinul de deasupra mea. Nu-l cunosc. Nu l-am văzut niciodată. Pe cutia lui poștală scrie doar: „J. Brandt, etajul 4”.

Every night at three I hear the neighbour above me. I don’t know him. I have never seen him. His mailbox just says: “J. Brandt, 4th floor.”

Lucrez la un birou. La ora opt stau la calculator. După șase săptămâni cu puțin somn eram furioasă. Foarte furioasă.

I work in an office. At eight o’clock I’m at my computer. After six weeks of very little sleep, I was angry. Very angry.

În noaptea aceea m-am ridicat. Am luat o foaie de hârtie și am scris:

That night I got up. I took a sheet of paper and wrote:

Dragă vecin de la etajul 4, este ora trei noaptea. Alți oameni dorm la ora aceasta. Poate ați auzit deja despre asta? L. Weber, etajul 3

Dear neighbour on the 4th floor, it is three in the morning. Other people sleep at this time. Maybe you’ve heard of it? L. Weber, 3rd floor

Am lipit bilețelul pe ușa lui. Apoi am fugit repede înapoi jos. Inima mi-a bătut tare. Mai tare decât pașii lui.

I stuck the note on his door. Then I ran quickly back downstairs. My heart was pounding. Louder than his footsteps.

Dimineața am mers ca de obicei la brutăria de la colț. Brutarul este tânăr, înalt și mereu puțin obosit. Mi-a dat covrigul meu.

In the morning I went to the bakery on the corner, as always. The baker is young, tall and always a little tired. He handed me my pretzel.

„Arătați rău astăzi”, a spus el.

“You look terrible today,” he said.

„Mulțumesc”, am spus eu. „Vecinul meu este un monstru.”

“Thanks,” I said. “My neighbour is a monster.”

El a râs. Eu nu am râs.

He laughed. I didn’t.

Seara mi-am deschis cutia poștală. În ea se afla un bilețel. Nicio factură, nicio reclamă. Un răspuns.

In the evening I opened my mailbox. There was a note inside. Not a bill, not an advert. A reply.