Clopotul din Atri

Atri este numele unui orășel din Italia. Este un oraș foarte vechi și este construit la jumătatea pantei unui deal abrupt.

Atri is the name of a little town in Italy. It is a very old town, and is built half-way up the side of a steep hill.

Cu mult timp în urmă, regele din Atri a cumpărat un clopot mare și frumos și a pus să fie agățat într-un turn din piață. O frânghie lungă, care ajungea aproape până la pământ, a fost legată de clopot. Cel mai mic copil putea să tragă clopotul trăgând de această frânghie.

A long time ago, the King of Atri bought a fine large bell, and had it hung up in a tower in the market place. A long rope that reached almost to the ground was fastened to the bell. The smallest child could ring the bell by pulling upon this rope.

„Este clopotul dreptății”, a spus regele.

“It is the bell of justice,” said the king.

Când totul a fost în sfârșit gata, oamenii din Atri au avut o mare sărbătoare. Toți bărbații, femeile și copiii au coborât în piață să vadă clopotul dreptății.

When at last everything was ready, the people of Atri had a great holiday. All the men and women and children came down to the market place to look at the bell of justice.

Era un clopot foarte frumos și a fost lustruit până când a devenit aproape la fel de strălucitor și de galben ca soarele.

It was a very pretty bell, and was, polished until it looked almost as bright and yellow as the sun.

„Cât de mult ne-ar plăcea să-l auzim sunând!”, au spus ei.

“How we should like to hear it ring!” they said.

Apoi regele a coborât pe stradă.

Then the king came down the street.

„Poate că o să tragă clopotul”, au spus oamenii; și toată lumea a stat foarte nemișcată și a așteptat să vadă ce va face.

“Perhaps he will ring it,” said the people; and everybody stood very still, and waited to see what he would do.

Dar nu a tras clopotul. Nici măcar nu a luat frânghia în mâini. Când a ajuns la baza turnului, s-a oprit și a ridicat mâna.

But he did not ring the bell. He did not even take the rope in his hands. When he came to the foot of the tower, he stopped, and raised his hand.

„Poporul meu”, a spus el, „vedeți acest clopot minunat? Este clopotul vostru; dar nu trebuie să fie tras niciodată, cu excepția cazurilor de nevoie.

“My people,” he said, “do you see this beautiful bell? It is your bell; but it must never be rung except in case of need.

Dacă vreunul dintre voi este nedreptățit vreodată, poate veni să tragă clopotul; iar atunci judecătorii se vor aduna imediat, îi vor asculta cazul și îi vor face dreptate.

If any one of you is wronged at any time, he may come and ring the bell; and then the judges shall come together at once, and hear his case, and give him justice.

Bogați și săraci, bătrâni și tineri, toți deopotrivă pot veni; dar nimeni nu trebuie să atingă frânghia dacă nu știe că a fost nedreptățit.”

Rich and poor, old and young, all alike may come; but no one must touch the rope unless he knows that he has been wronged.”

Mulți ani au trecut după aceea. De multe ori a răsunat clopotul din piață pentru a-i chema pe judecători. Multe nedreptăți au fost îndreptate, mulți făcători de rele au fost pedepsiți. În cele din urmă, frânghia de cânepă era aproape uzată.

Many years passed by after this. Many times did the bell in the market place ring out to call the judges together. Many wrongs were righted, many ill-doers were punished. At last the hempen rope was almost worn out.

Partea de jos se desfăcuse; unele dintre fire se rupseseră; a devenit atât de scurtă încât doar un om înalt putea ajunge la ea.

The lower part of it was untwisted; some of the strands were broken; it became so short that only a tall man could reach it.