Prințul-broască

Într-o seară frumoasă, o tânără prințesă își puse boneta și saboții și ieși singură la plimbare în pădure; iar când ajunse la un izvor cu apă rece, care țâșnea din mijlocul ei, se așeză să se odihnească puțin.

One fine evening a young princess put on her bonnet and clogs, and went out to take a walk by herself in a wood; and when she came to a cool spring of water, that rose in the midst of it, she sat herself down to rest a while.

Ea avea în mână o minge de aur, care era jucăria ei preferată; și o arunca mereu în sus, prinzând-o din nou pe măsură ce cădea.

Now she had a golden ball in her hand, which was her favourite plaything; and she was always tossing it up into the air, and catching it again as it fell.

După un timp, o aruncă atât de sus, încât nu reuși să o mai prindă când căzu; mingea sări și se rostogoli pe pământ, până când, în cele din urmă, căzu în izvor.

After a time she threw it up so high that she missed catching it as it fell; and the ball bounded away, and rolled along upon the ground, till at last it fell down into the spring.

Prințesa privi în izvor după mingea ei, dar era foarte adânc, atât de adânc încât nu-i putea vedea fundul. Atunci începu să-și jelească pierderea și spuse: „Vai!”

The princess looked into the spring after her ball, but it was very deep, so deep that she could not see the bottom of it. Then she began to bewail her loss, and said, ‘Alas!

„Dacă aș putea să-mi recuperez mingea, aș da toate hainele mele frumoase și bijuteriile, și tot ce am pe lume.”

if I could only get my ball again, I would give all my fine clothes and jewels, and everything that I have in the world.’

În timp ce vorbea, o broască își scoase capul din apă și spuse: „Prințesă, de ce plângi atât de amar?” „Vai!” spuse ea, „ce poți face pentru mine, broască scârboasă? Mingea mea de aur a căzut în izvor.”

Whilst she was speaking, a frog put its head out of the water, and said, ‘Princess, why do you weep so bitterly?’ ‘Alas!’ said she, ‘what can you do for me, you nasty frog? My golden ball has fallen into the spring.’

Broasca spuse: „Nu vreau perlele, bijuteriile și hainele tale frumoase; dar dacă mă vei iubi și mă vei lăsa să trăiesc cu tine, să mănânc din farfuria ta de aur și să dorm în patul tău, îți voi aduce mingea înapoi.”

The frog said, ‘I want not your pearls, and jewels, and fine clothes; but if you will love me, and let me live with you and eat from off your golden plate, and sleep upon your bed, I will bring you your ball again.’

„Ce prostii”, se gândi prințesa, „vorbește broasca asta caraghioasă! Nu va putea niciodată să iasă din izvor ca să mă viziteze, deși poate va fi în stare să-mi aducă mingea, așa că îi voi spune că va avea ceea ce cere.”

‘What nonsense,’ thought the princess, ‘this silly frog is talking! He can never even get out of the spring to visit me, though he may be able to get my ball for me, and therefore I will tell him he shall have what he asks.’

Așa că îi spuse broaștei: „Ei bine, dacă îmi vei aduce mingea, voi face tot ce ceri.”

So she said to the frog, ‘Well, if you will bring me my ball, I will do all you ask.’

Atunci broasca își coborî capul și se scufundă adânc sub apă; și după puțin timp ieși din nou, cu mingea în gură, și o aruncă pe marginea izvorului.

Then the frog put his head down, and dived deep under the water; and after a little while he came up again, with the ball in his mouth, and threw it on the edge of the spring.

De îndată ce tânăra prințesă își văzu mingea, alergă să o ridice; și era atât de bucuroasă să o aibă din nou în mână, încât nici nu se gândi la broască, ci fugi acasă cu ea cât putu de repede.

As soon as the young princess saw her ball, she ran to pick it up; and she was so overjoyed to have it in her hand again, that she never thought of the frog, but ran home with it as fast as she could.

Broasca strigă după ea: „Stai, prințesă, și ia-mă cu tine așa cum ai spus!” Dar ea nu se opri să audă niciun cuvânt.

The frog called after her, ‘Stay, princess, and take me with you as you said,’ But she did not stop to hear a word.

A doua zi, tocmai când prințesa se așezase la cină, auzi un zgomot ciudat – țac, țac – pleosc, pleosc – ca și cum ceva ar fi urcat pe scara de marmură: și la scurt timp după aceea se auzi o bătaie ușoară în ușă, iar o voce mică strigă și spuse:

The next day, just as the princess had sat down to dinner, she heard a strange noise—tap, tap—plash, plash—as if something was coming up the marble staircase: and soon afterwards there was a gentle knock at the door, and a little voice cried out and said:

„Deschide ușa, draga mea prințesă, Deschide ușa iubitului tău aici! Și ține minte cuvintele pe care tu și eu le-am spus Lângă fântâna răcoroasă, la umbra pădurii verzi.”

‘Open the door, my princess dear, Open the door to thy true love here! And mind the words that thou and I said By the fountain cool, in the greenwood shade.’