Valiza gri

1

1

Mă numesc Paula și am furat odată o brânză. Mă rog, nu chiar. Am luat o valiză. Valiza greșită.

My name is Paula, and I once stole a cheese. Well, not exactly. I took a suitcase. The wrong suitcase.

Acest lucru s-a întâmplat în martie, în gara din Frankfurt. Trenul meu a întârziat aproape o oră. Eram obosită și flămândă.

It happened in March, at the station in Frankfurt. My train was almost an hour late. I was tired and hungry.

În dimineața următoare aveam un interviu important. Un interviu de angajare la Brandt Feinkost. Aceasta este o firmă veche de brânzeturi, mezeluri și vinuri. Voiam foarte mult să lucrez acolo. Timp de doi ani am scris cereri de angajare. Aceasta era șansa mea.

The next morning I had an important meeting. A job interview at Brandt Feinkost. It’s an old company for cheese, sausage and wine. I really wanted to work there. I had been writing applications for two years. This was my chance.

În tren, valiza mea era deasupra mea. O valiză gri, mică, cu roți. Așa am crezut. În Frankfurt am luat-o repede și am fugit din tren.

On the train my suitcase lay on the rack above me. A grey suitcase, small, with wheels. Or so I thought. In Frankfurt I grabbed it quickly and ran off the train.

La hotel am pus valiza pe pat și am deschis-o. Și apoi mult timp nu am spus nimic.

At the hotel I put the suitcase on the bed and opened it. And then, for a long time, I said nothing.

Nu erau haine acolo. Niciun costum, nicio bluză, nicio periuță de dinți. În valiză era o brânză. O brânză mare, rotundă, galbenă, la fel de mare ca o anvelopă de mașină. Mă rog, aproape.

There were no clothes. No suit, no blouse, no toothbrush. Inside the suitcase lay a cheese. A big, round, yellow cheese, as big as a car tyre. Well, almost.

Lângă brânză era un plic. L-am deschis. În el erau bani. Mulți bani. Am numărat: trei mii de euro.

Next to the cheese lay an envelope. I opened it. There was money inside. A lot of money. I counted it: three thousand euros.

Și un bilet. Cineva a scris de mână:

And a note. Someone had written by hand:

Sâmbătă, ora 18. El nu are voie să știe nimic. Nimeni nu are voie să vadă brânza!

Saturday, 6 p.m. He must not know anything. Nobody may see the cheese!

M-am uitat la brânză. Brânza s-a uitat la mine. Mă rog, brânza nu are ochi. Dar așa mi s-a părut.

I looked at the cheese. The cheese looked at me. All right, cheese has no eyes. But that’s how it felt.

Apoi a sunat ceva în valiză.

Then something inside the suitcase started ringing.