Cheia

1

1

Duminică dimineața, la ora nouă, Nora a bătut la ușa lui Sam. Avea plicul cu fotografia în mână și părea că nu a dormit.

On Sunday morning Nora knocked on Sam’s door at nine o’clock. She had the envelope with the photo in her hand, and she looked like she hadn’t slept.

„Am spus că o să bat la ușa ei azi”, a spus ea. „Am stat în curte timp de douăzeci de minute. Vii cu mine? Nu trebuie să spui nimic. Doar să stai acolo.”

“I said I’d knock on her door today,” she said. “I’ve been standing in the courtyard for twenty minutes. Will you come with me? You don’t have to say anything. Just stand there.”

„Mă pricep foarte bine să stau degeaba”, a spus Sam. „Poți să întrebi pe oricine.”

“I’m very good at standing there,” said Sam. “Ask anyone.”

Au coborât scările împreună. Dar când au ajuns la parter, nu a fost nevoie să bată la ușă. Doamna Novak era deja afară, în fața ușii ei. Purta un halat roz și papuci de casă. Avea un ziar într-o mână și era foarte supărată.

They went down the stairs together. But when they got to the ground floor, they didn’t have to knock. Mrs. Novak was already outside her door, in a pink dressing gown and slippers, with a newspaper in one hand and a very angry face.

„Nu spuneți nimic”, a spus ea. „Am ieșit să iau ziarul. Ușa s-a închis în spatele meu. Cheile mele sunt pe masa din bucătărie. Lângă cafea, care se răcește.”

“Don’t say anything,” she said. “I went out to get the newspaper. The door closed behind me. My keys are on the kitchen table. Next to the coffee, which is getting cold.”

Apoi a văzut cine stătea lângă Sam. Și-a strâns halatul mai aproape și s-a uitat la podea.

Then she saw who was standing next to Sam. She pulled her dressing gown closer and looked at the floor.

„Bună dimineața, Nora”, a spus ea încet.

“Good morning, Nora,” she said quietly.

„Bună dimineața”, a spus Nora. „Mătușa Vera.”

“Good morning,” said Nora. “Aunt Vera.”

Pentru un moment lung, nimeni nu a mișcat. Apoi, de la etaj, s-a auzit vocea lui Leo: „Este o ușă încuiată? Îmi plac ușile încuiate! Am un plan!”

For a long moment nobody moved. Then, from upstairs, came Leo’s voice: “Is this a locked door? I love a locked door! I have a plan!”