Prințesa și bobul de mazăre

A fost odată un prinț care voia să se căsătorească cu o prințesă; dar trebuia să fie o prințesă adevărată. A călătorit în toată lumea ca să găsească una, dar nicăieri nu a putut găsi ceea ce căuta.

Once upon a time there was a prince who wanted to marry a princess; but she would have to be a real princess. He travelled all over the world to find one, but nowhere could he get what he wanted.

Prințese erau destule, dar era greu de aflat dacă erau adevărate. Întotdeauna exista ceva la ele care nu era așa cum trebuia să fie.

There were princesses enough, but it was difficult to find out whether they were real ones. There was always something about them that was not as it should be.

Așa că s-a întors acasă și era trist, pentru că și-ar fi dorit foarte mult să aibă o prințesă adevărată.

So he came home again and was sad, for he would have liked very much to have a real princess.

Într-o seară a început o furtună teribilă; tuna și fulgera, iar ploaia curgea în șiroaie. Deodată s-a auzit o bătaie la poarta orașului, iar bătrânul rege a mers să deschidă.

One evening a terrible storm came on; there was thunder and lightning, and the rain poured down in torrents. Suddenly a knocking was heard at the city gate, and the old king went to open it.

Afară, în fața porții, stătea o prințesă. Dar, Doamne Dumnezeule, cum arăta din cauza ploii și a vântului! Apa îi curgea din păr și de pe haine; îi intra în vârful pantofilor și îi ieșea pe la călcâie.

It was a princess standing out there in front of the gate. But, good gracious! what a sight the rain and the wind had made her look. The water ran down from her hair and clothes; it ran down into the toes of her shoes and out again at the heels.

Și totuși ea a spus că era o prințesă adevărată.

And yet she said that she was a real princess.

„Ei bine, vom afla curând asta”, s-a gândit bătrâna regină.

“Well, we’ll soon find that out,” thought the old queen.

Dar nu a spus nimic, a mers în dormitor, a luat toate așternuturile de pe pat și a pus un bob de mazăre pe scânduri; apoi a luat douăzeci de saltele și le-a așezat peste bobul de mazăre, iar apoi douăzeci de plăpumi de puf peste saltele.

But she said nothing, went into the bed-room, took all the bedding off the bedstead, and laid a pea on the bottom; then she took twenty mattresses and laid them on the pea, and then twenty eider-down beds on top of the mattresses.

Pe acest pat a trebuit să doarmă prințesa toată noaptea. Dimineața a fost întrebată cum a dormit.

On this the princess had to lie all night. In the morning she was asked how she had slept.

„O, foarte rău!”, a spus ea. „Abia am închis ochii toată noaptea. Numai cerul știe ce a fost în pat, dar am stat pe ceva tare, încât sunt plină de vânătăi pe tot corpul. Este groaznic!”

“Oh, very badly!” said she. “I have scarcely closed my eyes all night. Heaven only knows what was in the bed, but I was lying on something hard, so that I am black and blue all over my body. It’s horrible!”

Acum au știut că era o prințesă adevărată, pentru că a simțit bobul de mazăre chiar prin cele douăzeci de saltele și cele douăzeci de plăpumi de puf.

Now they knew that she was a real princess because she had felt the pea right through the twenty mattresses and the twenty eider-down beds.

Nimeni în afară de o prințesă adevărată nu putea fi atât de sensibilă.

Nobody but a real princess could be as sensitive as that.

Așa că prințul a luat-o de soție, căci acum știa că are o prințesă adevărată; iar bobul de mazăre a fost pus la muzeu, unde poate fi văzut și astăzi, dacă nu l-a furat nimeni.

So the prince took her for his wife, for now he knew that he had a real princess; and the pea was put in the museum, where it may still be seen, if no one has stolen it.

Iată, aceasta este o poveste adevărată.

There, that is a true story.