Uriașul cel egoist

În fiecare după-amiază, când veneau de la școală, copiii obișnuiau să meargă și să se joace în grădina Uriașului.

Every afternoon, as they were coming from school, the children used to go and play in the Giant’s garden.

Era o grădină mare și minunată, cu iarbă verde și moale.

It was a large lovely garden, with soft green grass.

Aici și colo, pe iarbă, stăteau flori frumoase ca niște stele și erau doisprezece piersici care, primăvara, se umpleau de flori delicate, roz și albe ca perla, iar toamna dădeau roade bogate.

Here and there over the grass stood beautiful flowers like stars, and there were twelve peach-trees that in the spring-time broke out into delicate blossoms of pink and pearl, and in the autumn bore rich fruit.

Păsările stăteau în copaci și cântau atât de dulce, încât copiii își opreau jocurile ca să le asculte. „Ce fericiți suntem aici!”, își spuneau unii altora.

The birds sat on the trees and sang so sweetly that the children used to stop their games in order to listen to them. “How happy we are here!” they cried to each other.

Într-o zi, Uriașul s-a întors. Fusese în vizită la prietenul său, căpcăunul din Cornwall, și a stat la el timp de șapte ani.

One day the Giant came back. He had been to visit his friend the Cornish ogre, and had stayed with him for seven years.

După ce s-au încheiat cei șapte ani, a spus tot ce avea de spus, căci conversația lui era limitată, și a hotărât să se întoarcă la propriul castel. Când a sosit, i-a văzut pe copii jucându-se în grădină.

After the seven years were over he had said all that he had to say, for his conversation was limited, and he determined to return to his own castle. When he arrived he saw the children playing in the garden.

„Ce faceți aici?”, a strigat el cu o voce foarte aspră, iar copiii au fugit.

“What are you doing here?” he cried in a very gruff voice, and the children ran away.

„Grădina mea este grădina mea”, a spus Uriașul; „oricine poate înțelege asta și nu voi lăsa pe nimeni să se joace în ea în afară de mine.” Așa că a construit un zid înalt de jur împrejur și a pus o tăbliță de avertizare.

“My own garden is my own garden,” said the Giant; “any one can understand that, and I will allow nobody to play in it but myself.” So he built a high wall all round it, and put up a notice-board.

INTRAREA OPRITĂ

TRESPASSERS

SE PEDEPSEȘTE

WILL BE

PRIN LEGE

PROSECUTED

Era un Uriaș foarte egoist.

He was a very selfish Giant.

Bietul grup de copii nu mai avea acum unde să se joace. Au încercat să se joace pe drum, dar drumul era foarte prăfuit și plin de pietre tari, și nu le plăcea deloc.

The poor children had now nowhere to play. They tried to play on the road, but the road was very dusty and full of hard stones, and they did not like it.

Obișnuiau să se plimbe în jurul zidului înalt după terminarea orelor și să vorbească despre grădina frumoasă dinăuntru. „Ce fericiți eram acolo”, își spuneau unii altora.

They used to wander round the high wall when their lessons were over, and talk about the beautiful garden inside. “How happy we were there,” they said to each other.