Semnul celor patru

Știința deducției

The Science of Deduction

Sherlock Holmes a luat o sticluță de pe raftul de deasupra focului. Apoi a scos un ac din tocul său îngrijit din piele. Degetele lui lungi și albe au pregătit acul și el și-a tras înapoi mâneca stângă.

Sherlock Holmes took a small bottle from the shelf above the fire. Then he took a needle out of its neat leather case. His long, white fingers got the needle ready, and he pushed back his left sleeve.

Pentru un moment s-a uitat la brațul lui subțire și puternic. Erau multe urme mici de ace vechi pe el. Apoi a împins acul în braț. S-a așezat pe spate în fotoliul lui moale și a scos un oftat lung și fericit.

For a moment he looked at his thin, strong arm. There were many small marks of old needles on it. Then he pushed the needle into his arm. He sat back in his soft armchair and let out a long, happy breath.

Am privit asta de trei ori pe zi timp de multe luni și am urât asta mai mult în fiecare zi. În fiecare noapte eram supărat pe mine. „De ce nu spun ceva?” m-am gândit. Dar Holmes era rece, calm și foarte deștept. Nu era ușor să te cerți cu el și îmi era puțin teamă de el.

I watched this three times a day for many months, and I hated it more every day. Every night I was angry with myself. “Why don’t I say something?” I thought. But Holmes was cool, calm and very clever. It was not easy to argue with him, and I was a little afraid of him.

În acea după-amiază am băut puțin vin roșu la prânz. Poate a fost vinul. Dar deodată nu am mai putut să stau liniștit.

That afternoon I drank some red wine with my lunch. Maybe it was the wine. But suddenly I could not stay quiet any longer.

„Ce este astăzi?” am întrebat. „Morfină sau cocaină?”

“What is it today?” I asked. “Morphine or cocaine?”

El a ridicat privirea încet dintr-o carte veche. Cocaina este un drog puternic și el îl lua des.

He looked up slowly from an old book. Cocaine is a strong drug, and he took it often.

„Este cocaină”, a spus el. „Șapte la sută cocaină în apă. Vrei să încerci?”

“It is cocaine,” he said. “Seven per cent cocaine in water. Do you want to try it?”

„Nu, mulțumesc”, am răspuns tăios. „Corpul meu este încă slăbit din cauza războiului din Afganistan. Nu pot să îi dau niciun stres în plus.”

“No, thank you,” I answered sharply. “My body is still weak from the war in Afghanistan. I can’t give it any more stress.”

El a zâmbit la cuvintele mele puternice. „Poate ai dreptate, Watson”, a spus el. „Poate este rău pentru corp. Dar îmi face mintea atât de clară și atât de rapidă. Restul nu contează mult pentru mine.”

He smiled at my strong words. “Perhaps you are right, Watson,” he said. “Perhaps it is bad for the body. But it makes my mind so clear and so quick. The rest does not matter much to me.”

„Dar gândește-te la asta!” am spus. „Gândește-te la preț! Da, îți excită creierul. Dar este o boală, nu un dar. Poate să îți facă creierul slab pentru totdeauna. Și știi cât de întunecat și trist te simți după aceea. De ce vrei să îți riști mintea grozavă pentru o plăcere scurtă? Îți vorbesc ca unui prieten. Dar vorbesc și ca un doctor, iar sănătatea ta este parțial treaba mea.”

“But think about it!” I said. “Think about the cost! Yes, it excites your brain. But it is an illness, not a gift. It can make your brain weak for ever. And you know how dark and sad you feel afterwards. Why do you want to risk your great mind for a short pleasure? I speak to you as a friend. But I also speak as a doctor, and your health is partly my job.”

El nu părea supărat. Și-a pus vârfurile degetelor împreună și s-a sprijinit de brațele fotoliului.

He did not seem angry. He put the tips of his fingers together and leaned on the arms of his chair.

„Mintea mea urăște să stea pe loc”, a spus el. „Dă-mi probleme. Dă-mi de lucru. Dă-mi cel mai dificil cod secret și sunt fericit. Atunci nu am nevoie de droguri. Dar urăsc zilele plictisitoare din viața normală. Mintea mea are nevoie de entuziasm. De aceea mi-am ales meseria. Sau mai degrabă, am creat-o. Sunt singurul din lume.”

“My mind hates to stand still,” he said. “Give me problems. Give me work. Give me the most difficult secret code, and I am happy. Then I don’t need drugs. But I hate the boring days of normal life. My mind needs excitement. That is why I chose my job. Or rather, I made it. I am the only one in the world.”

„Singurul detectiv particular?” am întrebat. Mi-am ridicat sprâncenele.

“The only private detective?” I asked. I lifted my eyebrows.