Soldățelul de plumb cel neclintit

Au fost odată douăzeci și cinci de soldăței de plumb, care erau toți frați, pentru că fuseseră făcuți din aceeași lingură veche de plumb. Ei țineau arma pe umăr și priveau drept înainte, purtând o uniformă minunată, roșie și albastră.

There were once five-and-twenty tin soldiers, who were all brothers, for they had been made out of the same old tin spoon. They shouldered arms and looked straight before them, and wore a splendid uniform, red and blue.

Primul lucru pe care l-au auzit vreodată pe lume au fost cuvintele: „Soldăței de plumb!”, rostite de un băiețel care a bătut din palme de bucurie când capacul cutiei în care stăteau a fost ridicat.

The first thing in the world they ever heard were the words, “Tin soldiers!” uttered by a little boy, who clapped his hands with delight when the lid of the box, in which they lay, was taken off.

I-au fost dăruiți drept cadou de ziua lui, iar el a stat la masă ca să-i așeze în picioare.

They were given him for a birthday present, and he stood at the table to set them up.

Soldățeii erau toți exact la fel, cu excepția unuia, care avea doar un picior; el fusese lăsat la urmă și nu a mai fost destul plumb topit ca să fie terminat, așa că l-au făcut să stea neclintit pe un singur picior, iar acest lucru l-a făcut foarte deosebit.

The soldiers were all exactly alike, excepting one, who had only one leg; he had been left to the last, and then there was not enough of the melted tin to finish him, so they made him to stand firmly on one leg, and this caused him to be very remarkable.

Masa pe care stăteau soldățeii de plumb era plină de alte jucării, dar cel mai atrăgător pentru ochi era un castel mic și frumos de hârtie. Prin ferestrele mici se puteau vedea camerele.

The table on which the tin soldiers stood, was covered with other playthings, but the most attractive to the eye was a pretty little paper castle. Through the small windows the rooms could be seen.

În fața castelului, câțiva copăcei înconjurau o bucată de oglindă, care trebuia să semene cu un lac limpede. Lebede făcute din ceară înotau pe lac și se reflectau în el.

In front of the castle a number of little trees surrounded a piece of looking-glass, which was intended to represent a transparent lake. Swans, made of wax, swam on the lake, and were reflected in it.

Toate acestea erau foarte frumoase, dar cea mai frumoasă dintre toate era o domnișoară mititică, care stătea la ușa deschisă a castelului; și ea era făcută din hârtie și purta o rochie de muselină diafană, cu o panglică îngustă și albastră pe umeri, exact ca o eșarfă.

All this was very pretty, but the prettiest of all was a tiny little lady, who stood at the open door of the castle; she, also, was made of paper, and she wore a dress of clear muslin, with a narrow blue ribbon over her shoulders just like a scarf.

În fața acesteia era prins un trandafir strălucitor de beteală, mare cât toată fața ei.

In front of these was fixed a glittering tinsel rose, as large as her whole face.

Mica domnișoară era o dansatoare și își întindea ambele brațe și își ridica un picior atât de sus, încât soldățelul de plumb nu putea deloc să-l vadă și a crezut că și ea, la fel ca el, avea un singur picior.

The little lady was a dancer, and she stretched out both her arms, and raised one of her legs so high, that the tin soldier could not see it at all, and he thought that she, like himself, had only one leg.

„Aceasta este soția potrivită pentru mine”, s-a gândit el; „dar este prea nobilă și trăiește într-un castel, în timp ce eu am doar o cutie în care să trăiesc, douăzeci și cinci cu toții, acela nu este un loc pentru ea. Totuși, trebuie să încerc să fac cunoștință cu ea.”

“That is the wife for me,” he thought; “but she is too grand, and lives in a castle, while I have only a box to live in, five-and-twenty of us altogether, that is no place for her. Still I must try and make her acquaintance.”

Apoi s-a întins pe masă în toată lungimea, în spatele unei tabachere care se afla acolo, ca să poată privi pe furiș la domnișoara delicată, care continua să stea într-un picior fără să-și piardă echilibrul.

Then he laid himself at full length on the table behind a snuff-box that stood upon it, so that he could peep at the little delicate lady, who continued to stand on one leg without losing her balance.

Când a venit seara, ceilalți soldăței de plumb au fost puși toți în cutie, iar oamenii din casă au mers la culcare. Atunci jucăriile au început să se joace între ele, să-și facă vizite, să se lupte în joacă și să dea baluri.

When evening came, the other tin soldiers were all placed in the box, and the people of the house went to bed. Then the playthings began to have their own games together, to pay visits, to have sham fights, and to give balls.

Soldățeii de plumb zornăiau în cutia lor; doreau să iasă și să ia parte la distracții, dar nu puteau deschide capacul. Spărgătoarele de nuci se jucau de-a capra, iar creionul sărea pe masă.

The tin soldiers rattled in their box; they wanted to get out and join the amusements, but they could not open the lid. The nut-crackers played at leap-frog, and the pencil jumped about the table.