Povestea lui Io

În orașul Argos trăia o fată pe nume Io. Era atât de frumoasă și de bună, încât toți cei care o cunoșteau o iubeau și spuneau că nu mai există nimeni ca ea în toată lumea.

In the town of Argos there lived a maiden named Io. She was so fair and good that all who knew her loved her, and said that there was no one like her in the whole world.

Când Jupiter, din locuința lui din nori, a auzit despre ea, a coborât la Argos ca să o vadă.

When Jupiter, in his home in the clouds, heard of her, he came down to Argos to see her.

I-a plăcut atât de mult de ea și fata era atât de blândă și de înțeleaptă, încât el s-a întors a doua zi, și în următoarea, și în următoarea; iar cu timpul a rămas tot timpul în Argos, ca să poată fi aproape de ea.

She pleased him so much, and was so kind and wise, that he came back the next day and the next and the next; and by and by he stayed in Argos all the time so that he might be near her.

Ea nu știa cine era el, ci credea că era un prinț dintr-un ținut îndepărtat; căci el venea sub înfățișarea unui tânăr și nu semăna cu marele rege al pământului și al cerului care era în realitate.

She did not know who he was, but thought that he was a prince from some far-off land; for he came in the guise of a young man, and did not look like the great king of earth and sky that he was.

Dar Juno, regina care trăia alături de Jupiter și împărțea tronul cu el în mijlocul norilor, nu o iubea deloc pe Io.

But Juno, the queen who lived with Jupiter and shared his throne in the midst of the clouds, did not love Io at all.

Când a auzit de ce stătea Jupiter atât de mult departe de casă, s-a hotărât să-i facă fetei frumoase tot răul pe care îl putea face; și într-o zi a coborât la Argos ca să vadă ce se putea face.

When she heard why Jupiter stayed from home so long, she made up her mind to do the fair girl all the harm that she could; and one day she went down to Argos to try what could be done.

Jupiter a văzut-o pe când era încă departe și a știut de ce a venit. Așa că, pentru a o salva pe Io de ea, a transformat fata într-o vacă albă. S-a gândit că, după ce Juno se va întoarce acasă, nu va fi greu să-i redea lui Io propria înfățișare.

Jupiter saw her while she was yet a great way off, and he knew why she had come. So, to save Io from her, he changed the maiden to a white cow. He thought that when Juno had gone back home, it would not be hard to give Io her own form again.

Dar când regina a văzut vaca, a știut că era Io.

But when the queen saw the cow, she knew that it was Io.

„O, ce vacă minunată ai acolo!”, a spus ea. „Dă-mi-o mie, bunule Jupiter, dă-mi-o mie!”

“Oh, what a fine cow you have there!” she said. “Give her to me, good Jupiter, give her to me!”

Lui Jupiter nu i-a plăcut să facă asta; dar ea a insistat atât de mult, încât până la urmă el a cedat și i-a lăsat vaca să fie a ei. S-a gândit că nu va trece mult timp până când va putea să o ia de la regină și să o transforme din nou într-o fată.

Jupiter did not like to do this; but she coaxed so hard that at last he gave up, and let her have the cow for her own. He thought that it would not be long till he could get her away from the queen, and change her to a girl once more.

Dar Juno era prea înțeleaptă ca să aibă încredere în el. A apucat vaca de coarne și a scos-o afară din oraș.

But Juno was too wise to trust him. She took the cow by her horns, and led her out of the town.

„Acum, draga mea fată”, a spus ea, „am să am grijă să rămâi în această formă cât timp vei trăi.”

“Now, my sweet maid,” she said, “I will see that you stay in this shape as long as you live.”

Apoi a lăsat vaca în grija unui paznic ciudat pe nume Argus, care avea nu doar doi ochi, cum avem tu și cu mine, ci de zece ori câte zece.

Then she gave the cow in charge of a strange watchman named Argus, who had, not two eyes only, as you and I have, but ten times ten.

Iar Argus a dus vaca într-un crâng și a legat-o cu o frânghie lungă de un copac, unde ea trebuia să stea, să mănânce iarbă și să strige: „Mu! mu!”

And Argus led the cow to a grove, and tied her by a long rope to a tree, where she had to stand and eat grass, and cry, “Moo! moo!”