Povestitorul

Era o după-amiază călduroasă, iar vagonul de tren era sufocant pe măsură, iar următoarea oprire era la Templecombe, peste aproape o oră. Ocupanții vagonului erau o fetiță mică, o fetiță și mai mică și un băiețel.

It was a hot afternoon, and the railway carriage was correspondingly sultry, and the next stop was at Templecombe, nearly an hour ahead. The occupants of the carriage were a small girl, and a smaller girl, and a small boy.

O mătușă ce aparținea copiilor ocupa un loc la fereastră într-un colț, iar colțul cel mai îndepărtat de pe partea opusă era ocupat de un burlac străin de grupul lor, dar fetițele și băiețelul ocupau categoric întregul compartiment.

An aunt belonging to the children occupied one corner seat, and the further corner seat on the opposite side was occupied by a bachelor who was a stranger to their party, but the small girls and the small boy emphatically occupied the compartment.

Atât mătușa, cât și copiii aveau o pornire de a conversa într-un mod limitat și stăruitor, amintind de insistențele unei muște de casă care refuză să se lase descurajată.

Both the aunt and the children were conversational in a limited, persistent way, reminding one of the attentions of a housefly that refuses to be discouraged.

Majoritatea replicilor mătușii păreau să înceapă cu „Nu face asta”, și aproape toate replicile copiilor începeau cu „De ce?”. Burlacul nu spunea nimic cu voce tare.

Most of the aunt’s remarks seemed to begin with “Don’t,” and nearly all of the children’s remarks began with “Why?” The bachelor said nothing out loud.

„Nu, Cyril, nu face asta”, a exclamat mătușa, în timp ce băiețelul a început să lovească pernele banchetei, stârnind un nor de praf la fiecare lovitură.

“Don’t, Cyril, don’t,” exclaimed the aunt, as the small boy began smacking the cushions of the seat, producing a cloud of dust at each blow.

„Vino și uită-te pe fereastră”, a adăugat ea.

“Come and look out of the window,” she added.

Copilul s-a îndreptat fără tragere de inimă spre fereastră. „De ce sunt alungate oile acelea de pe câmpul acela?”, a întrebat el.

The child moved reluctantly to the window. “Why are those sheep being driven out of that field?” he asked.

„Bănuiesc că sunt mânați pe un alt câmp, unde este mai multă iarbă”, a spus mătușa cu glas slab.

“I expect they are being driven to another field where there is more grass,” said the aunt weakly.

„Dar este multă iarbă pe câmpul acela”, a protestat băiatul; „acolo nu e nimic altceva decât iarbă. Mătușă, e multă iarbă pe câmpul acela.”

“But there is lots of grass in that field,” protested the boy; “there’s nothing else but grass there. Aunt, there’s lots of grass in that field.”

„Poate că iarba de pe celălalt câmp este mai bună”, a sugerat mătușa prostește.

“Perhaps the grass in the other field is better,” suggested the aunt fatuously.

„De ce este mai bună?”, a venit întrebarea promptă și inevitabilă.

“Why is it better?” came the swift, inevitable question.

„O, priviți vacile acelea!”, a exclamat mătușa. Aproape fiecare câmp de-a lungul liniei ferate avusese vaci sau tăurași, dar ea a vorbit ca și cum ar fi atras atenția asupra unei rarități.

“Oh, look at those cows!” exclaimed the aunt. Nearly every field along the line had contained cows or bullocks, but she spoke as though she were drawing attention to a rarity.

„De ce este iarba de pe celălalt câmp mai bună?”, a stăruit Cyril.

“Why is the grass in the other field better?” persisted Cyril.

Încruntarea de pe fața burlacului devenea tot mai amenințătoare. Era un bărbat dur și lipsit de compasiune, a hotărât mătușa în sinea ei. Ea era complet incapabilă să ajungă la o concluzie satisfăcătoare în legătură cu iarba de pe celălalt câmp.

The frown on the bachelor’s face was deepening to a scowl. He was a hard, unsympathetic man, the aunt decided in her mind. She was utterly unable to come to any satisfactory decision about the grass in the other field.