Sabia lui Damocles

A fost odată un rege pe nume Dionysios. Era atât de nedrept și de crud, încât a primit numele de tiran. Știa că aproape toată lumea îl ura, așa că se temea mereu ca cineva să nu-i ia viața.

There was once a king whose name was Dionysius. He was so unjust and cruel that he won for himself the name of tyrant. He knew that almost everybody hated him, and so he was always in dread lest some one should take his life.

Dar era foarte bogat și trăia într-un palat minunat, unde se aflau multe lucruri frumoase și scumpe, și era slujit de o mulțime de servitori care erau mereu gata să-i îndeplinească poruncile.

But he was very rich, and he lived in a fine palace where there were many beautiful and costly things, and he was waited upon by a host of servants who were always ready to do his bidding.

Într-o zi, un prieten de-al său, pe nume Damocles, i-a spus:

One day a friend of his, whose name was Damocles, said to him,—

„Cât de fericit trebuie să fii! Ai aici tot ce și-ar putea dori un om.”

“How happy you must be! You have here everything that any man could wish.”

„Poate că ai vrea să facem schimb de locuri”, a spus tiranul.

“Perhaps you would like to change places with me,” said the tyrant.

„Nu, nu asta, o, rege!”, a spus Damocles; „dar cred că, dacă aș putea avea bogățiile și plăcerile tale doar pentru o zi, nu aș mai dori o fericire mai mare.”

“No, not that, O king!” said Damocles; “but I think, that, if I could only have your riches and your pleasures for one day, I should not want any greater happiness.”

„Foarte bine”, a spus tiranul. „Le vei avea.”

“Very well,” said the tyrant. “You shall have them.”

Și astfel, a doua zi, Damocles a fost condus în palat, iar toți servitorii au primit poruncă să se poarte cu el ca și cu stăpânul lor. S-a așezat la o masă în sala de banchet și i s-au pus înainte mâncăruri alese.

And so, the next day, Damocles was led into the palace, and all the servants were bidden to treat him as their master. He sat down at a table in the banquet hall, and rich foods were placed before him.

Nu lipsea nimic din ceea ce i-ar fi putut aduce plăcere. Erau vinuri scumpe, flori frumoase, parfumuri rare și muzică încântătoare. S-a odihnit pe perne moi și a simțit că este cel mai fericit om din întreaga lume.

Nothing was wanting that could give him pleasure. There were costly wines, and beautiful flowers, and rare perfumes, and delightful music. He rested himself among soft cushions, and felt that he was the happiest man in all the world.

Apoi s-a întâmplat să-și ridice ochii spre tavan. Ce atârna oare deasupra lui, cu vârful aproape atingându-i capul? Era o sabie ascuțită și atârna doar de un singur fir de păr de cal. Ce s-ar întâmpla dacă firul de păr s-ar rupe?

Then he chanced to raise his eyes toward the ceiling. What was it that was dangling above him, with its point almost touching his head? It was a sharp sword, and it was hung by only a single horse-hair. What if the hair should break?

În fiecare clipă exista pericolul ca acest lucru să se întâmple.

There was danger every moment that it would do so.

Zâmbetul a pierit de pe buzele lui Damocles. Fața i-a devenit palidă ca cenușa. Mâinile îi tremurau. Nu mai voia mâncare; nu mai putea bea vin; nu se mai bucura de muzică. Își dorea din tot sufletul să iasă din palat și să plece departe, nu-i păsa unde.

The smile faded from the lips of Damocles. His face became ashy pale. His hands trembled. He wanted no more food; he could drink no more wine; he took no more delight in the music. He longed to be out of the palace, and away, he cared not where.

„Ce s-a întâmplat?”, a spus tiranul.

“What is the matter?” said the tyrant.

„Sabia aceea! Sabia aceea!”, a strigat Damocles. Era atât de speriat, încât nu îndrăznea să se miște.

“That sword! that sword!” cried Damocles. He was so badly frightened that he dared not move.