Inima care-și spune taina

Adevărat! — nervos — nespus de îngrozitor de nervos am fost și sunt; dar de ce susțineți oare că aș fi nebun? Boala îmi ascuțise simțurile — nu le nimicise — nu le amorțise. Dintre toate, auzul îmi era de o acuitate fără seamăn.

True!—nervous—very, very dreadfully nervous I had been and am; but why will you say that I am mad? The disease had sharpened my senses—not destroyed—not dulled them. Above all was the sense of hearing acute.

Auzeam tot ce se petrecea în ceruri și pe pământ. Auzeam multe dintre cele din iad. Cum să fiu, așadar, nebun? Luați aminte! și priviți cu câtă limpezime — cu cât calm vă pot istorisi întreaga poveste.

I heard all things in the heaven and in the earth. I heard many things in hell. How, then, am I mad? Hearken! and observe how healthily—how calmly I can tell you the whole story.

E cu neputință de spus cum mi-a încolțit pentru prima oară ideea în minte; însă, odată zămislită, m-a bântuit zi și noapte. Țintă nu exista. Pasiune nu exista. Îl iubeam pe bătrân. Nu-mi făcuse niciodată vreun rău. Nu mă jignise nicicând.

It is impossible to say how first the idea entered my brain; but once conceived, it haunted me day and night. Object there was none. Passion there was none. I loved the old man. He had never wronged me. He had never given me insult.

După aurul lui nu tânjeam deloc. Cred că ochiul a fost de vină! da, el a fost! Avea ochiul unui vultur — un ochi de un albastru-pal, acoperit de o peliculă tulbure.

For his gold I had no desire. I think it was his eye! yes, it was this! He had the eye of a vulture—a pale blue eye, with a film over it.

Ori de câte ori cădea asupra mea, îmi îngheța sângele în vine; și astfel, treptat — foarte încetul cu încetul — am luat hotărârea de a-i curma viața bătrânului, scăpând astfel de acel ochi pentru totdeauna.

Whenever it fell upon me, my blood ran cold; and so by degrees—very gradually—I made up my mind to take the life of the old man, and thus rid myself of the eye forever.

Iată acum miezul problemei. Mă credeți nebun. Nebunii nu pricep nimic. Dar ar fi trebuit să mă vedeți. Ar fi trebuit să vedeți cu câtă înțelepciune am procedat — cu câtă băgare de seamă — cu câtă prevedere — cu câtă prefăcătorie m-am apucat de treabă!

Now this is the point. You fancy me mad. Madmen know nothing. But you should have seen me. You should have seen how wisely I proceeded—with what caution—with what foresight—with what dissimulation I went to work!

Niciodată nu fusesem mai plin de bunătate față de bătrân ca în întreaga săptămână dinaintea uciderii lui. Și în fiecare noapte, pe la miezul nopții, răsuceam clanța ușii sale și o deschideam — o, atât de lin!

I was never kinder to the old man than during the whole week before I killed him. And every night, about midnight, I turned the latch of his door and opened it—oh, so gently!

Iar apoi, când făceam o deschizătură îndeajuns de largă pentru capul meu, strecuram un felinar orb, închis de tot, bine închis, încât nicio geană de lumină să nu răzbată afară, după care îmi împingeam capul înăuntru. O, ați fi râs de-ați fi văzut cu câtă viclenie îl strecuram!

And then, when I had made an opening sufficient for my head, I put in a dark lantern, all closed, closed, that no light shone out, and then I thrust in my head. Oh, you would have laughed to see how cunningly I thrust it in!

Îl mișcam alene — nespus de încet, ca nu cumva să tulbur somnul bătrânului. Îmi trebuia un ceas întreg ca să-mi vâr tot capul prin deschizătură, atât cât să-l pot zări zăcând în pat. Ha! — ar fi dat dovadă un nebun de atâta chibzuință?

I moved it slowly—very, very slowly, so that I might not disturb the old man’s sleep. It took me an hour to place my whole head within the opening so far that I could see him as he lay upon his bed. Ha!—would a madman have been so wise as this?

Și apoi, când aveam capul bine așezat în odaie, deschideam felinarul cu grijă — o, cu atâta grijă — cu atâta grijă (căci balamalele scârțâiau) — îl deschideam doar atât cât o singură rază subțire să cadă pieziș pe ochiul de vultur.

And then, when my head was well in the room, I undid the lantern cautiously—oh, so cautiously—cautiously (for the hinges creaked)—I undid it just so much that a single thin ray fell upon the vulture eye.

Și am făcut asta timp de șapte nopți lungi — în fiecare noapte, fix la miezul nopții — însă găseam de fiecare dată ochiul închis; astfel că era cu neputință să-mi duc fapta la capăt; căci nu bătrânul mă tulbura, ci Ochiul lui Rău.

And this I did for seven long nights—every night just at midnight—but I found the eye always closed; and so it was impossible to do the work; for it was not the old man who vexed me, but his Evil Eye.