Insula Comorii

Vechiul marinar de la hanul Admiral Benbow

The Old Sailor at the Admiral Benbow

Squire Trelawney, omul bogat care deținea pământul din jurul satului nostru, mi-a cerut să scriu această poveste. Și doctorul Livesey mi-a cerut același lucru. Ei vor întreaga poveste a Insulei Comorii, de la început până la sfârșit. Pot să spun totul, în afară de un singur lucru: unde este insula. O parte din aur este încă acolo.

Squire Trelawney, the rich man who owned the land around our village, asked me to write this story. Dr Livesey asked me too. They want the whole story of Treasure Island, from the beginning to the end. I can tell everything but one thing: where the island is. Some of the gold is still there.

Numele meu este Jim Hawkins. În perioada acestei povești, tatăl meu administra hanul Admiral Benbow. Era un han lângă mare, aproape de un golf mic numit Black Hill Cove. Un han este un hotel mic cu un bar, unde călătorii mănâncă, beau și dorm.

My name is Jim Hawkins. At the time of this story, my father kept the Admiral Benbow. It was an inn by the sea, near a small bay called Black Hill Cove. An inn is a small hotel with a bar, where travellers eat, drink and sleep.

Îmi amintesc ziua în care a venit vechiul marinar. A mers încet până la ușă, iar un om cu o căruță mică a venit în spatele lui. În căruță era cufărul lui de mare. Un cufăr de mare este o cutie mare din lemn, iar marinarii își țin toate lucrurile în el.

I remember the day when the old sailor came. He walked slowly to the door, and a man with a small cart came behind him. On the cart was his sea chest. A sea chest is a big wooden box, and sailors keep all their things in it.

Marinarul era înalt, puternic și greoi, cu pielea brună. Părul îi atârna pe spate într-o coadă lungă și murdară. Purta o haină veche albastră. Peste un obraz avea o tăietură veche de sabie, o linie albă lungă.

The sailor was tall, strong and heavy, with brown skin. His hair hung down his back in a long, dirty pigtail. He wore an old blue coat. Across one cheek he had an old cut from a sword, a long white line.

S-a uitat în jurul micului nostru golf și a început să cânte un cântec vechi de mare. Mai târziu l-a cântat foarte des:

He looked round our little bay and began to sing an old sea song. Later he sang it very often:

„Cincisprezece oameni pe cufărul mortului - Yo-ho-ho și o sticlă de rom!”

“Fifteen men on the dead man’s chest - Yo-ho-ho, and a bottle of rum!”

Apoi a bătut în ușă cu bastonul. Tatăl meu a ieșit, iar marinarul a cerut pe un ton aspru un pahar de rom. Romul este o băutură tare, iar marinarii o iubesc.

Then he knocked on the door with his stick. My father came out, and the sailor asked roughly for a glass of rum. Rum is a strong drink, and sailors love it.

„Acesta este un golf bun”, a spus el în cele din urmă, „și un loc plăcut de băut. Aveți mulți oameni pe aici, amice?”

“This is a good bay,” he said at last, “and a nice place to drink. Do you get many people here, mate?”

„Nu”, a răspuns tatăl meu. „Foarte puțini, îmi pare rău să spun.”

“No,” my father answered. “Very few, I’m sorry to say.”

„Ei bine, atunci acesta este locul pentru mine”, a spus marinarul. S-a întors către omul cu căruța. „Tu, acolo! Adu-mi cufărul sus. Am de gând să stau aici o vreme.”

“Well, then, this is the place for me,” the sailor said. He turned to the man with the cart. “You there! Bring my chest up. I’m going to stay here for a while.”

Apoi a vorbit din nou cu tatăl meu. „Sunt un om simplu. Vreau rom, șuncă cu ouă și dealul de acolo. De acolo pot să urmăresc navele. Și numele meu? Poți să-mi spui căpitan.” A aruncat trei sau patru monede de aur pe treaptă. „Spune-mi când s-au terminat banii”, a spus el. Arăta la fel de dur ca un ofițer pe o navă de război.

Then he spoke to my father again. “I’m a simple man. I want rum, bacon and eggs, and that hill up there. From there I can watch the ships. And my name? You can call me captain.” He threw three or four gold coins on the step. “Tell me when that money is finished,” he said. He looked as hard as an officer on a warship.

Hainele lui erau rele, dar nu era ca un marinar simplu. Era mai degrabă ca un căpitan, un om care dădea ordine. Omul cu căruța ne-a spus mai multe. Căpitanul a venit la hanul Royal George în dimineața dinainte. A vrut un han liniștit și retras, așa că l-a ales pe al nostru. Asta a fost tot ce am aflat vreodată despre el.

His clothes were bad, but he was not like a simple sailor. He was more like a captain, a man who gave orders. The man with the cart told us more. The captain came to the Royal George inn the morning before. He wanted a quiet, lonely inn, so he chose ours. That was all we ever learned about him.