Whittington și pisica lui

În timpul domniei vestitului rege Eduard al III-lea, trăia un băiețel pe nume Dick Whittington, ai cărui tată și mamă au murit când el era foarte mic.

In the reign of the famous King Edward III. there was a little boy called Dick Whittington, whose father and mother died when he was very young.

Cum bietul Dick nu era destul de mare ca să muncească, o ducea foarte greu; primea puțin de mâncare la prânz, iar uneori chiar nimic la micul dejun; oamenii care trăiau în sat erau într-adevăr foarte săraci și nu puteau să-i dea mai mult decât coji de cartofi și, din când în când, o coajă tare de pâine.

As poor Dick was not old enough to work, he was very badly off; he got but little for his dinner, and sometimes nothing at all for his breakfast; for the people who lived in the village were very poor indeed, and could not spare him much more than the parings of potatoes, and now and then a hard crust of bread.

Dar Dick a auzit multe lucruri foarte ciudate despre marele oraș numit Londra; căci oamenii de la țară din acea vreme credeau că locuitorii Londrei erau toți domni și doamne alese; că acolo se cânta toată ziua și că toate străzile erau pavate cu aur.

Now Dick had heard a great many very strange things about the great city called London; for the country people at that time thought that folks in London were all fine gentlemen and ladies; and that there was singing and music there all day long; and that the streets were all paved with gold.

Într-o zi, o căruță mare trasă de opt cai, toți cu clopoței la cap, a trecut prin sat în timp ce Dick stătea lângă indicatorul de drum.

One day a large waggon and eight horses, all with bells at their heads, drove through the village while Dick was standing by the sign-post.

S-a gândit că această căruță mergea sigur spre frumosul oraș Londra; așa că a prins curaj și l-a rugat pe căruțaș să-l lase să meargă pe jos pe lângă căruță.

He thought that this waggon must be going to the fine town of London; so he took courage, and asked the waggoner to let him walk with him by the side of the waggon.

De îndată ce căruțașul a auzit că bietul Dick nu avea nici tată, nici mamă, și a văzut după hainele lui rupte că nu putea să o ducă mai rău decât o ducea, i-a spus că poate veni dacă vrea; așa că au pornit la drum împreună.

As soon as the waggoner heard that poor Dick had no father or mother, and saw by his ragged clothes that he could not be worse off than he was, he told him he might go if he would, so off they set together.

Așa a ajuns Dick teafăr la Londra și se grăbea atât de mult să vadă străzile frumoase, pavate peste tot cu aur, încât nici măcar nu a mai stat să-i mulțumească bunului căruțaș; a fugit cât l-au ținut picioarele pe multe străzi, crezând în fiecare clipă că va ajunge la cele pavate cu aur; căci Dick a văzut de trei ori o guinee în sătucul lui și își amintea câți bani mărunți primeai pe ea; așa că s-a gândit că nu avea altceva de făcut decât să ridice câteva bucățele de pavaj și va avea atâția bani cât își dorea.

So Dick got safe to London, and was in such a hurry to see the fine streets paved all over with gold, that he did not even stay to thank the kind waggoner; but ran off as fast as his legs would carry him, through many of the streets, thinking every moment to come to those that were paved with gold; for Dick had seen a guinea three times in his own little village, and remembered what a deal of money it brought in change; so he thought he had nothing to do but to take up some little bits of the pavement, and should then have as much money as he could wish for.

Bietul Dick a alergat până când a obosit și a uitat cu totul de prietenul lui căruțaș; dar în cele din urmă, când a văzut că se întuneca și că oriunde se întorcea nu vedea decât noroi în loc de aur, s-a așezat într-un colț întunecat și a plâns până când a adormit.

Poor Dick ran till he was tired, and had quite forgot his friend the waggoner; but at last, finding it grow dark, and that every way he turned he saw nothing but dirt instead of gold, he, sat down in a dark corner and cried himself to sleep.

Micul Dick a stat toată noaptea pe străzi; iar în dimineața următoare, fiindcă îi era foarte foame, s-a ridicat, a mers prin oraș și i-a rugat pe toți cei pe care i-a întâlnit să-i dea o jumătate de penny ca să nu moară de foame; dar nimeni nu s-a oprit să-i răspundă și doar doi sau trei i-au dat câte o jumătate de penny; așa că bietul băiat a devenit curând foarte slăbit și fără puteri din lipsă de hrană.

Little Dick was all night in the streets; and next morning, being very hungry, he got up and walked about, and asked everybody he met to give him a halfpenny to keep him from starving; but nobody stayed to answer him, and only two or three gave him a halfpenny; so that the poor boy was soon quite weak and faint for the want of victuals.