Polițistul și imnul

Pe banca lui din Madison Square, Soapy se foi neliniștit.

On his bench in Madison Square Soapy moved uneasily.

Când gâștele sălbatice gânguresc sus în noapte, când femeile fără haine din blană de focă devin drăgăstoase cu soții lor și când Soapy se foiește neliniștit pe banca sa din parc, poți fi sigur că iarna este aproape.

When wild geese honk high of nights, and when women without sealskin coats grow kind to their husbands, and when Soapy moves uneasily on his bench in the park, you may know that winter is near at hand.

O frunză uscată îi căzu în poală lui Soapy. Aceasta era cartea de vizită a Moșului Gerilă. Moșul este bun cu locuitorii obișnuiți din Madison Square și le dă de veste din vreme despre vizita sa anuală.

A dead leaf fell in Soapy’s lap. That was Jack Frost’s card. Jack is kind to the regular denizens of Madison Square, and gives fair warning of his annual call.

La colțurile a patru străzi, el își înmânează cartonul Vântului de Nord, lacheul conacului Naturii Înconjurătoare, pentru ca locuitorii acestuia să se poată pregăti.

At the corners of four streets he hands his pasteboard to the North Wind, footman of the mansion of All Outdoors, so that the inhabitants thereof may make ready.

Mintea lui Soapy a înțeles că sosise timpul să devină o comisie de căutare a resurselor de unul singur, spre a se apăra de asprimea care se apropia. Și de aceea se foi neliniștit pe banca sa.

Soapy’s mind became cognisant of the fact that the time had come for him to resolve himself into a singular Committee of Ways and Means to provide against the coming rigour. And therefore he moved uneasily on his bench.

Ambițiile de iernare ale lui Soapy nu erau dintre cele mai înalte. În ele nu se regăseau croaziere mediteraneene, nici ceruri liniștitoare din Sud plutind peste Golful Vezuviului. Trei luni pe Insulă erau tot ceea ce-și dorea sufletul său.

The hibernatorial ambitions of Soapy were not of the highest. In them there were no considerations of Mediterranean cruises, of soporific Southern skies drifting in the Vesuvian Bay. Three months on the Island was what his soul craved.

Trei luni de masă și casă asigurate, în companie plăcută, la adăpost de Crivăț și de polițiști, îi păreau lui Soapy esența lucrurilor de dorit.

Three months of assured board and bed and congenial company, safe from Boreas and bluecoats, seemed to Soapy the essence of things desirable.

Ani la rând, ospitaliera închisoare din Blackwell fusese cartierul său de iarnă.

For years the hospitable Blackwell’s had been his winter quarters.

Așa cum concetățenii săi mai norocoși din New York își cumpărau în fiecare iarnă bilete pentru Palm Beach și Riviera, tot așa Soapy făcea aranjamente modeste pentru refugiul său anual pe Insulă. Și acum venise clipa.

Just as his more fortunate fellow New Yorkers had bought their tickets to Palm Beach and the Riviera each winter, so Soapy had made his humble arrangements for his annual hegira to the Island. And now the time was come.

În noaptea precedentă, trei ziare de duminică, așezate sub haină, în jurul gleznelor și peste poală, nu reușiseră să țină piept frigului în timp ce dormea pe banca de lângă fântâna arteziană din vechea piață.

On the previous night three Sabbath newspapers, distributed beneath his coat, about his ankles and over his lap, had failed to repulse the cold as he slept on his bench near the spurting fountain in the ancient square.

Așa că Insula se arăta mare și salvatoare în mintea lui Soapy. Disprețuia ajutoarele oferite în numele carității pentru asistații orașului. În opinia lui Soapy, Legea era mai binevoitoare decât Filantropia.

So the Island loomed big and timely in Soapy’s mind. He scorned the provisions made in the name of charity for the city’s dependents. In Soapy’s opinion the Law was more benign than Philanthropy.

Exista un șir nesfârșit de instituții, municipale și caritabile, la care ar fi putut apela pentru a primi adăpost și mâncare potrivite cu un trai simplu. Dar pentru un spirit mândru ca al lui Soapy, darurile carității aveau un preț ascuns.

There was an endless round of institutions, municipal and eleemosynary, on which he might set out and receive lodging and food accordant with the simple life. But to one of Soapy’s proud spirit the gifts of charity are encumbered.

Dacă nu în bani, trebuia să plătești prin umilirea sufletului fiecare binefacere primită din mâinile filantropiei.

If not in coin you must pay in humiliation of spirit for every benefit received at the hands of philanthropy.

Așa cum Cezar a avut propriul Brutus, fiecare pat al carității își cerea tributul unei băi, fiecare bucată de pâine compensația unei anchete intime și personale.

As Caesar had his Brutus, every bed of charity must have its toll of a bath, every loaf of bread its compensation of a private and personal inquisition.