Fularul roșu

Luni la 9:15 primul scaun este gol.

At 9:15 on Monday the first seat is empty.

Oamenii urcă. Asistenta. Domnul Kaplan. Doi studenți. Niciun bărbat înalt. Nicio cutie neagră.

People get on. The nurse. Mr Kaplan. Two students. No tall man. No black case.

Aștept. Un minut. Două minute. Trei. Ușile sunt deschise și intră frigul.

I wait. One minute. Two minutes. Three. The doors are open and the cold comes in.

„Rosa!” zice domnul Kaplan. „Mă așteaptă soția!”

“Rosa!” says Mr Kaplan. “My wife waits for me!”

„Scuze, scuze.” Închid ușile. Conduc.

“Sorry, sorry.” I close the doors. I drive.

Acum întârzii și întârzii toată noaptea. La fiecare stație cineva este supărat. La ultima stație piața este întunecată. Nu este lumină la fereastra înaltă a bisericii.

Now I am late, and I am late all night. At every stop somebody is angry. At the last stop the square is dark. There is no light in the high window of the church.

Marți, 9:15: din nou scaunul gol.

On Tuesday, 9:15: the empty seat again.

Femeia, cred. Femeia cu fularul roșu. El este cu ea. Sau pleacă departe cu ea. Sau sunt o femeie proastă cu ruj. Și el este obosit de mine.

The woman, I think. The woman in the red scarf. He is with her. Or he goes away with her. Or I am a silly woman with lipstick. And he is tired of me.

În seara aceea domnul Kaplan este din nou în autobuzul meu. Vorbesc cu toată lumea. În seara asta este util.

That night Mr Kaplan is on my bus again. I talk to everybody. Tonight it is useful.

„Domnule Kaplan. Vineri este o femeie în autobuzul meu. Mică, o pălărie mare, un fular lung și roșu. Din piață, cred. O cunoașteți?”

“Mr Kaplan. On Friday there is a woman on my bus. Small, a big hat, a long red scarf. From the square, I think. Do you know her?”

„Un fular roșu? Aceea este Ruth Adler. Doamna de la pian, cu lumânările de Hanuka. Îl învață pe nepotul meu.” Se uită la mine. „De ce?”

“A red scarf? That’s Ruth Adler. The piano lady, with the Hanukkah candles. She teaches my grandson.” He looks at me. “Why?”

„Fără motiv.”

“No reason.”

„Rosa. Întotdeauna este un motiv.”

“Rosa. There is always a reason.”

Miercuri nu lucrez până la patru. La două sunt la ușa cu semnul pianului. Sun.

On Wednesday I don’t work until four. At two o’clock I am at the door with the piano sign. I ring.