Rice Balls for Ken

1

1

Yuki is seven years old. She lives with Mum, Dad and Grandma in Osaka. Osaka is a big city in Japan.

Yuki are șapte ani. Ea locuiește cu mama, tata și bunica în Osaka. Osaka este un oraș mare în Japonia.

Tomorrow Yuki’s class goes on a trip to the park. All the children bring some food. Mum always makes the food for Yuki. But tomorrow Yuki wants to make her food herself.

Mâine, clasa lui Yuki face o excursie în parc. Toți copiii aduc mâncare. Mama face mereu mâncarea pentru Yuki. Dar mâine Yuki vrea să își facă mâncarea singură.

“I’m making rice balls,” says Yuki. Mum laughs. “Good. I’ll help you.” “No!” shouts Yuki. “I do everything by myself!”

„Eu fac bile de orez”, spune Yuki. Mama râde. „Bine. Te ajut.” „Nu!”, strigă Yuki. „Fac totul singură!”

Yuki cooks the rice. It is hot and soft. She takes the rice in her hands. Ouch! It is too hot. She waits. Then she presses it into a ball.

Yuki fierbe orezul. El este cald și moale. Ea ia orezul în mâini. Au! Este prea cald. Ea așteaptă. Apoi îl strânge într-o bilă.

The ball falls apart. The rice sticks to her hands, to the table and to her nose. Yuki makes another ball. It falls apart, too. And another one. Apart!

Bila se desface. Orezul se lipește de mâini, de masă și de nas. Yuki mai face o bilă. Și ea se desface. Și încă una. Se desface!

Yuki is sad. “I can’t do this,” she says. Mum says nothing. She only smiles and goes out of the kitchen.

Yuki este tristă. „Nu pot să fac asta”, spune ea. Mama nu spune nimic. Ea doar zâmbește și pleacă din bucătărie.

Grandma comes into the kitchen. She sees rice everywhere. “Hmm,” she says. Yuki looks at Grandma. “Grandma, please show me the trick. But I do it myself.” Grandma laughs. “That is good.”

Bunica vine în bucătărie. Ea vede orezul peste tot. „Hmm”, spune ea. Yuki se uită la bunica. „Bunica, te rog, arată-mi trucul. Dar eu fac singură.” Bunica râde. „Asta e bine.”

“Wet hands,” says Grandma. “A little salt. And don’t press too hard. Softly! The rice is like a baby.” Yuki wets her hands. She takes a little salt. She presses softly.

„Mâini ude”, spune bunica. „Puțină sare. Și nu strânge prea tare. Moale! Orezul este ca un bebeluș.” Yuki își udă mâinile. Ea ia puțină sare. Ea strânge moale.

The ball holds! Yuki makes three rice balls. In every ball there is a piece of fish. The balls are not pretty. One is square, one is flat, one is a little bent. But they hold.

Bila ține! Yuki face trei bile de orez. În fiecare bilă este o bucată de pește. Bilele nu sunt frumoase. Una are colțuri, una este plată, una este puțin strâmbă. Dar ele țin.