Rămășagul

I

I

Era o noapte întunecată de toamnă. Bătrânul bancher se plimba de la un capăt la altul al biroului său și își amintea cum, în urmă cu cincisprezece ani, dăduse o petrecere într-o seară de toamnă. Fusese multă lume inteligentă acolo și se purtaseră conversații interesante.

It was a dark autumn night. The old banker was walking up and down his study and remembering how, fifteen years before, he had given a party one autumn evening. There had been many clever men there, and there had been interesting conversations.

Printre altele, se vorbise despre pedeapsa capitală. Majoritatea oaspeților, printre care se numărau mulți jurnaliști și intelectuali, nu erau de acord cu pedeapsa cu moartea.

Among other things they had talked of capital punishment. The majority of the guests, among whom were many journalists and intellectual men, disapproved of the death penalty.

Ei considerau acea formă de pedeapsă învechită, imorală și nepotrivită pentru niște state creștine. În opinia unora dintre ei, pedeapsa cu moartea ar fi trebuit înlocuită pretutindeni cu închisoarea pe viață.

They considered that form of punishment out of date, immoral, and unsuitable for Christian States. In the opinion of some of them the death penalty ought to be replaced everywhere by imprisonment for life.

„Nu sunt de acord cu dumneavoastră”, a spus gazda lor, bancherul. „Nu am încercat nici pedeapsa cu moartea, nici închisoarea pe viață, dar, dacă se poate judeca a priori, pedeapsa cu moartea este mai morală și mai umană decât închisoarea pe viață.

“I don’t agree with you,” said their host the banker. “I have not tried either the death penalty or imprisonment for life, but if one may judge a priori, the death penalty is more moral and more humane than imprisonment for life.

Pedeapsa capitală ucide un om pe loc, însă temnița pe viață îl ucide încetul cu încetul. Care călău este mai uman: cel care te ucide în câteva minute sau cel care stoarce viața din tine de-a lungul multor ani?”

Capital punishment kills a man at once, but lifelong imprisonment kills him slowly. Which executioner is the more humane, he who kills you in a few minutes or he who drags the life out of you in the course of many years?”

„Amândouă sunt la fel de imorale”, a remarcat unul dintre oaspeți, „fiindcă amândouă au același scop — să ia viața. Statul nu este Dumnezeu. Nu are dreptul să ia ceea ce nu poate da înapoi atunci când dorește.”

“Both are equally immoral,” observed one of the guests, “for they both have the same object—to take away life. The State is not God. It has not the right to take away what it cannot restore when it wants to.”

Printre oaspeți se afla un tânăr avocat, un bărbat de douăzeci și cinci de ani. Când a fost întrebat ce părere are, el a spus:

Among the guests was a young lawyer, a young man of five-and-twenty. When he was asked his opinion, he said:

„Condamnarea la moarte și condamnarea pe viață sunt la fel de imorale, dar dacă ar trebui să aleg între pedeapsa cu moartea și închisoarea pe viață, aș alege-o cu siguranță pe a doua. Să trăiești oricum este mai bine decât să nu trăiești deloc.”

“The death sentence and the life sentence are equally immoral, but if I had to choose between the death penalty and imprisonment for life, I would certainly choose the second. To live anyhow is better than not at all.”

S-a stârnit o discuție aprinsă. Bancherul, care pe atunci era mai tânăr și mai impulsiv, a fost cuprins dintr-odată de surescitare; a lovit masa cu pumnul și a strigat la tânăr:

A lively discussion arose. The banker, who was younger and more nervous in those days, was suddenly carried away by excitement; he struck the table with his fist and shouted at the young man:

„Nu este adevărat! Pun pariu pe două milioane că nu ați rezista în izolare nici cinci ani.”

“It’s not true! I’ll bet you two millions you wouldn’t stay in solitary confinement for five years.”

„Dacă vorbiți serios”, a spus tânărul, „primesc prinsoarea, dar voi sta nu cinci, ci cincisprezece ani.”

“If you mean that in earnest,” said the young man, “I’ll take the bet, but I would stay not five but fifteen years.”

„Cincisprezece? S-a făcut!” a strigat bancherul. „Domnilor, pun la bătaie două milioane!”

“Fifteen? Done!” cried the banker. “Gentlemen, I stake two millions!”

„De acord! Dumneavoastră puneți la bătaie milioanele, iar eu libertatea!” a spus tânărul.

“Agreed! You stake your millions and I stake my freedom!” said the young man.