Horațiu la pod

A fost odată un război între poporul roman și etruscii care trăiau în orașele de pe cealaltă parte a râului Tibru. Porsena, regele etruscilor, a strâns o armată mare și a mărșăluit spre Roma. Orașul nu a fost niciodată într-un pericol atât de mare.

Once there was a war between the Roman people and the Etruscans who lived in the towns on the other side of the Tiber River. Porsena, the King of the Etruscans, raised a great army, and marched toward Rome. The city had never been in so great danger.

Romanii nu aveau foarte mulți luptători în acea vreme și știau că nu erau destul de puternici ca să-i înfrunte pe etrusci într-o luptă deschisă. Așa că au rămas în interiorul zidurilor și au pus străjeri să păzească drumurile.

The Romans did not have very many fighting men at that time, and they knew that they were not strong enough to meet the Etruscans in open battle. So they kept themselves inside of their walls, and set guards to watch the roads.

Într-o dimineață, armata lui Porsena a fost văzută venind de peste dealuri, dinspre nord. Erau mii de călăreți și pedestrași și mărșăluiau direct spre podul de lemn care trecea peste râu la Roma.

One morning the army of Porsena was seen coming over the hills from the north. There were thousands of horsemen and footmen, and they were marching straight toward the wooden bridge which spanned the river at Rome.

„Ce să facem?”, au spus Părinții cu părul alb care făceau legile pentru poporul roman. „Dacă pun mâna pe pod, nu-i mai putem opri să treacă; și atunci ce speranță va mai fi pentru oraș?”

“What shall we do?” said the white-haired Fathers who made the laws for the Roman people. “If they once gain the bridge, we cannot hinder them from crossing; and then what hope will there be for the town?”

Printre străjerii de la pod se afla un om curajos pe nume Horațiu. El se afla pe malul celălalt al râului și, când a văzut că etruscii erau atât de aproape, le-a strigat romanilor care erau în spatele lui.

Now, among the guards at the bridge, there was a brave man named Horatius. He was on the farther side of the river, and when he saw that the Etruscans were so near, he called out to the Romans who were behind him.

„Dărâmați podul cât de repede puteți!”, a strigat el. „Eu, împreună cu cei doi oameni care stau lângă mine, îl voi ține pe dușman la distanță.”

“Hew down the bridge with all the speed that you can!” he cried. “I, with the two men who stand by me, will keep the foe at bay.”

Apoi, cu scuturile înainte și cu sulițele lungi în mâini, cei trei oameni curajoși au stat în drum și i-au oprit pe călăreții pe care Porsena îi trimisese deja să ocupe podul.

Then, with their shields before them, and their long spears in their hands, the three brave men stood in the road, and kept back the horsemen whom Porsena had sent to take the bridge.

Pe pod, romanii tăiau de zor grinzile și stâlpii. Topoarele lor răsunau, așchiile săreau repede; și în curând podul s-a clătinat și era gata să cadă.

On the bridge the Romans hewed away at the beams and posts. Their axes rang, the chips flew fast; and soon it trembled, and was ready to fall.

„Veniți înapoi! Veniți înapoi și scăpați-vă viața!”, le-au strigat ei lui Horațiu și celor doi care erau cu el.

“Come back! come back, and save your lives!” they cried to Horatius and the two who were with him.

Dar chiar atunci călăreții lui Porsena s-au repezit din nou spre ei.

But just then Porsena’s horsemen dashed toward them again.

„Fugiți și scăpați-vă viața!”, le-a spus Horațiu prietenilor săi. „Eu voi ține drumul.”

“Run for your lives!” said Horatius to his friends. “I will keep the road.”

Ei s-au întors și au fugit înapoi peste pod. Abia au ajuns pe partea cealaltă, când s-a auzit o trosnitură de grinzi și bârne. Podul s-a înclinat într-o parte și apoi a căzut cu un zgomot mare în apă.

They turned, and ran back across the bridge. They had hardly reached the other side when there was a crashing of beams and timbers. The bridge toppled over to one side, and then fell with a great splash into the water.

Când Horațiu a auzit zgomotul, a știut că orașul era în siguranță. Cu fața încă spre oamenii lui Porsena, s-a retras încet până când a ajuns pe malul râului.

When Horatius heard the sound, he knew that the city was safe. With his face still toward Porsena’s men, he moved slowly backward till he stood on the river’s bank.

O săgeată aruncată de unul dintre soldații lui Porsena i-a scos ochiul stâng; dar el nu a dat înapoi. Și-a aruncat sulița spre călărețul din frunte, iar apoi s-a întors repede.

A dart thrown by one of Porsena’s soldiers put out his left eye; but he did not falter. He cast his spear at the foremost horseman, and then he turned quickly around.