Secretul Sophiei

Vineri

Friday

Vineri. Ziua vânzării.

Friday. The day of the sale.

La ora nouă, Sophie este gata. Sacou alb, ruj roșu, dosarul albastru sub braț. Ea se uită în oglinda veche a Nonnei Rosa din hol.

At nine o’clock, Sophie is ready. White blazer, red lipstick, the blue folder under her arm. She looks at herself in Nonna’s old mirror in the hall.

Sophie: Notarul așteaptă la unsprezece. Marco vine și el. Să nu întârzii, dragule.

Sophie: The notary is waiting at eleven. Marco is coming too. Don’t be late, darling.

„Cinci scrisori, Sophie. Mai sunt cinci scrisori. Nonna Rosa a scris: «Nu vinde înainte de ultima.»”

“Five letters, Sophie. There are still five letters. Nonna wrote: don’t sell before the last one.”

Sophie: Tom. Sunt scrisorile unei bătrâne. Aici sunt două milioane și jumătate de euro.

Sophie: Tom. They are letters from an old woman. This is two and a half million euros.

Ea închide rujul cu un mic clic.

She closes her lipstick with a little click.

Fac două cafele și o caut pe Elena. Ea stă pe podea în biroul mic al Nonnei Rosa, între cutii.

I make two coffees and look for Elena. She is in Nonna’s little office, on the floor, between cardboard boxes.

Elena: Împachetez biroul. Pentru oamenii lui Marco. Ultimii oaspeți pleacă duminică.

Elena: I’m packing the office. For Marco’s people. The last guests leave on Sunday.

„Elena, nu am semnat încă.”

“Elena, I haven’t signed yet.”

Elena: Dar o să semnezi. La unsprezece.

Elena: But you will. At eleven.

Ea ia cafeaua. Nu se uită la mine. Pe cutia de sus este o poză veche cu lacul, întoarsă invers.

She takes the coffee. She doesn’t look at me. On the top box lies an old photo of the lake, face down.