Măceșica

A fost odată ca niciodată un rege și o regină care domneau într-o țară foarte îndepărtată, unde în acele vremuri existau zâne.

A king and queen once upon a time reigned in a country a great way off, where there were in those days fairies.

Acest rege și această regină aveau mulți bani, multe haine frumoase de purtat, multe bunătăți de mâncat și de băut, și o caleașcă cu care se plimbau în fiecare zi; dar, deși erau căsătoriți de mulți ani, nu aveau copii, iar acest lucru îi întrista foarte mult.

Now this king and queen had plenty of money, and plenty of fine clothes to wear, and plenty of good things to eat and drink, and a coach to ride out in every day: but though they had been married many years they had no children, and this grieved them very much indeed.

Dar într-o zi, în timp ce regina se plimba pe malul râului, în capătul grădinii, a văzut un peștișor amărât, care se aruncase afară din apă și stătea pe mal, gâfâind și aproape mort.

But one day as the queen was walking by the side of the river, at the bottom of the garden, she saw a poor little fish, that had thrown itself out of the water, and lay gasping and nearly dead on the bank.

Atunci reginei i s-a făcut milă de peștișor și l-a aruncat înapoi în râu; iar înainte să se îndepărteze înot, el a scos capul din apă și a spus: „Știu care este dorința dumitale și se va îndeplini, ca răsplată pentru bunătatea pe care mi-ai arătat-o: în curând vei avea o fiică.”

Then the queen took pity on the little fish, and threw it back again into the river; and before it swam away it lifted its head out of the water and said, ‘I know what your wish is, and it shall be fulfilled, in return for your kindness to me—you will soon have a daughter.’

Ceea ce a prezis peștișorul s-a împlinit curând; iar regina a născut o fetiță atât de frumoasă, încât regele nu se mai putea sătura privind-o de bucurie și a spus că va da un ospăț mare, va petrece și va arăta copilul întregii țări.

What the little fish had foretold soon came to pass; and the queen had a little girl, so very beautiful that the king could not cease looking on it for joy, and said he would hold a great feast and make merry, and show the child to all the land.

Așa că și-a chemat rudele, nobilii, prietenii și vecinii. Dar regina a spus: „Vreau să vină și zânele, ca să fie bune și blânde cu fetița noastră.”

So he asked his kinsmen, and nobles, and friends, and neighbours. But the queen said, ‘I will have the fairies also, that they might be kind and good to our little daughter.’

În regat erau treisprezece zâne; dar, cum regele și regina aveau doar douăsprezece farfurii de aur din care să mănânce ele, au fost nevoiți să lase o zână neinvitată.

Now there were thirteen fairies in the kingdom; but as the king and queen had only twelve golden dishes for them to eat out of, they were forced to leave one of the fairies without asking her.

Așa că au venit douăsprezece zâne, fiecare cu o tichie roșie și înaltă pe cap, cu pantofi roșii cu toc înalt în picioare și cu o baghetă lungă și albă în mână; iar după ce s-a terminat ospățul, s-au adunat într-un cerc și i-au dăruit micuței prințese cele mai frumoase daruri ale lor.

So twelve fairies came, each with a high red cap on her head, and red shoes with high heels on her feet, and a long white wand in her hand: and after the feast was over they gathered round in a ring and gave all their best gifts to the little princess.

Una i-a dăruit bunătate, alta frumusețe, alta bogăție și tot așa, până când a primit tot ce era mai bun pe lume.

One gave her goodness, another beauty, another riches, and so on till she had all that was good in the world.

Chiar când unsprezece dintre ele au terminat de binecuvântat fetița, s-a auzit un zgomot mare în curte și a venit vestea că a sosit a treisprezecea zână, cu o tichie neagră pe cap, cu pantofi negri în picioare și cu o coadă de mătură în mână; iar îndată a urcat în sala de mese.

Just as eleven of them had done blessing her, a great noise was heard in the courtyard, and word was brought that the thirteenth fairy was come, with a black cap on her head, and black shoes on her feet, and a broomstick in her hand: and presently up she came into the dining-hall.

Cum nu fusese chemată la ospăț, era foarte furioasă, i-a certat amarnic pe rege și pe regină și s-a apucat să se răzbune.

Now, as she had not been asked to the feast she was very angry, and scolded the king and queen very much, and set to work to take her revenge.

Așa că a strigat: „Fiica regelui se va înțepa cu un fus în al cincisprezecelea an din viață și va cădea moartă.”

So she cried out, ‘The king’s daughter shall, in her fifteenth year, be wounded by a spindle, and fall down dead.’

Atunci a doisprezecea dintre zânele bune, care nu-și dăduse încă darul, a pășit în față și a spus că dorința cea rea trebuie să se împlinească, dar că ea poate să-i mai domolească răul; așa că darul ei a fost ca fiica regelui, când o va înțepa fusul, să nu moară cu adevărat, ci doar să adoarmă timp de o sută de ani.

Then the twelfth of the friendly fairies, who had not yet given her gift, came forward, and said that the evil wish must be fulfilled, but that she could soften its mischief; so her gift was, that the king’s daughter, when the spindle wounded her, should not really die, but should only fall asleep for a hundred years.