Mama Holle

A fost odată o văduvă care avea două fete; una dintre ele era frumoasă și harnică, iar cealaltă era urâtă și leneșă.

Once upon a time there was a widow who had two daughters; one of them was beautiful and industrious, the other ugly and lazy.

Mama o iubea însă cel mai mult pe cea urâtă și leneșă, pentru că era propria ei fiică, așa că cealaltă, care era doar fiică vitregă, trebuia să facă toată treaba din casă și era adevărata Cenușăreasă a familiei.

The mother, however, loved the ugly and lazy one best, because she was her own daughter, and so the other, who was only her stepdaughter, was made to do all the work of the house, and was quite the Cinderella of the family.

Mama ei vitregă o trimitea în fiecare zi să stea lângă fântâna de la drumul mare și să toarcă până când îi sângerau degetele.

Her stepmother sent her out every day to sit by the well in the high road, there to spin until she made her fingers bleed.

Într-o zi, s-a întâmplat ca niște sânge să cadă pe fus, iar când fata s-a aplecat deasupra fântânii ca să-l spele, fusul i-a scăpat dintr-odată din mână și a căzut în fântână.

Now it chanced one day that some blood fell on to the spindle, and as the girl stopped over the well to wash it off, the spindle suddenly sprang out of her hand and fell into the well.

Ea a alergat acasă plângând ca să povestească necazul, dar mama vitregă i-a vorbit aspru și, după ce a certat-o strașnic, i-a spus fără milă: „Dacă ai lăsat fusul să cadă în fântână, poți să te duci singură să-l scoți.”

She ran home crying to tell of her misfortune, but her stepmother spoke harshly to her, and after giving her a violent scolding, said unkindly, ‘As you have let the spindle fall into the well you may go yourself and fetch it out.’

Fata s-a întors la fântână fără să știe ce să facă și, la sfârșit, de disperare, a sărit în apă după fus.

The girl went back to the well not knowing what to do, and at last in her distress she jumped into the water after the spindle.

Nu și-a mai amintit nimic până când s-a trezit și s-a văzut pe o pajiște frumoasă, plină de soare, unde înfloreau nenumărate flori în toate părțile.

She remembered nothing more until she awoke and found herself in a beautiful meadow, full of sunshine, and with countless flowers blooming in every direction.

A mers pe pajiște și, după puțin timp, a dat peste un cuptor de pâine plin, iar pâinile au strigat la ea: „Scoate-ne, scoate-ne, altfel, vai, o să ne prefacem în scrum; suntem coapte bine de mult timp.”

She walked over the meadow, and presently she came upon a baker’s oven full of bread, and the loaves cried out to her, ‘Take us out, take us out, or alas! we shall be burnt to a cinder; we were baked through long ago.’

Așa că a luat lopata de pâine și le-a scos pe toate afară.

So she took the bread-shovel and drew them all out.

A mers puțin mai departe, până când a ajuns la un măr plin de mere. „Scutură-mă, scutură-mă, te rog!”, a strigat copacul. „Merele mele sunt toate coapte.”

She went on a little farther, till she came to a tree full of apples. ‘Shake me, shake me, I pray,’ cried the tree; ‘my apples, one and all, are ripe.’

Așa că a scuturat mărul, iar merele au căzut peste ea ca o ploaie; dar ea a continuat să scuture până când nu a mai rămas niciun măr în el. Apoi a strâns cu grijă merele într-o grămadă și a plecat mai departe.

So she shook the tree, and the apples came falling down upon her like rain; but she continued shaking until there was not a single apple left upon it. Then she carefully gathered the apples together in a heap and walked on again.

Următorul lucru la care a ajuns a fost o căsuță, iar acolo a văzut o bătrână care se uita afară, cu niște dinți atât de mari încât fata s-a speriat și s-a întors să fugă. Dar bătrâna a strigat după ea: „De ce te temi, copilă dragă?

The next thing she came to was a little house, and there she saw an old woman looking out, with such large teeth, that she was terrified, and turned to run away. But the old woman called after her, ‘What are you afraid of, dear child?

Rămâi cu mine; dacă o să faci treaba cum trebuie în casa mea, o să fii foarte fericită.

Stay with me; if you will do the work of my house properly for me, I will make you very happy.

Trebuie însă să ai mare grijă să-mi așezi patul cum se cuvine, căci vreau să-l scuturi întotdeauna bine, așa încât să zboare penele; atunci, oamenii de jos, din lume, spun că ninge; pentru că eu sunt Mama Holle.”

You must be very careful, however, to make my bed in the right way, for I wish you always to shake it thoroughly, so that the feathers fly about; then they say, down there in the world, that it is snowing; for I am Mother Holle.’