Nu e treaba ta

Bridge Street este întunecată și udă. Este o lumină în magazinul Priyei și o lumină la stația de autobuz. O pisică stă sub o mașină. Dar nu sunt oameni. Nimeni nu este pe stradă.

Bridge Street is dark and wet. There is a light in Priya’s shop and a light at the bus stop. A cat sits under a car. But there are no people. Nobody is in the street.

Ana intră înapoi. Ea închide ușa. În bucătărie, Walter are cele două bucăți de felicitare în mâini. El le pune în buzunarul de la cămașă, cu grijă.

Ana comes back in. She closes the door. In the kitchen, Walter has the two pieces of the card in his hands. He puts them in the pocket of his shirt, carefully.

„Mulțumesc pentru prăjitură”, spune el. „Noapte bună tuturor.” Și merge sus. Petrecerea s-a terminat.

“Thank you for the cake,” he says. “Good night, everybody.” And he goes upstairs. The party is over.

Priya își pune haina. La ușă, ea se uită la Ana. „Fii bună cu el în noaptea asta, draga mea”, spune ea. Apoi trece drumul spre magazinul ei.

Priya puts on her coat. At the door, she looks at Ana. “Be kind to him tonight, my dear,” she says. Then she goes across the road to her shop.

Daniel își ia cana de pe masă. „Ana”, spune el încet. „Nu-l căuta pe M. Bine? Este o poveste tristă.” Și el pleacă de asemenea.

Daniel takes his mug from the table. “Ana,” he says quietly. “Don’t look for M. OK? It’s a sad story.” And he goes too.

Ana este singură în bucătărie cu prăjitura și Crumb. Ea se gândește. O pungă de pâine în fiecare noapte. Un pătrat de hârtie îngrijit. Un semn ars. O felicitare fără timbru. Și toată lumea spune: nu întreba.

Ana is alone in the kitchen with the cake and Crumb. She thinks. A bag of bread every night. A neat paper square. A burnt sign. A card with no stamp. And everybody says: don’t ask.

„Bine, Crumb”, spune ea. „Nu întreb. Mă uit.”

“OK, Crumb,” she says. “I don’t ask. I look.”

În noaptea aia, la ora trei, Walter pune punga pe treapta din spate. Apoi el începe munca. Ana face aluatul cu el. Ea nu spune nimic despre pungă.

That night, at three o’clock, Walter puts the bag on the back step. Then he starts work. Ana makes the dough with him. She doesn’t say anything about the bag.

La trei și jumătate, Walter este ocupat la cuptor. Ana merge în cămară. Acolo este întuneric. În cămară, este o fereastră mică. De la fereastră, ea poate să vadă treapta din spate.

At half past three, Walter is busy at the oven. Ana goes into the store room. It is dark there. In the store room, there is a small window. From the window, she can see the back step.

Ea nu aprinde lumina. Ea stă la fereastră și așteaptă. Punga este încă acolo, pe treaptă. Râul este negru. Nimic nu se mișcă.

She doesn’t turn on the light. She stands at the window and waits. The bag is still there, on the step. The river is black. Nothing moves.

Cinci minute. Zece minute. Apoi se aprinde lumina în spatele ei.

Five minutes. Ten minutes. Then the light goes on behind her.

Walter este la ușa cămării. Fața lui este roșie. „Ce faci?”

Walter is at the door of the store room. His face is red. “What are you doing?”

„Eu… eu vreau să văd”, spune Ana. „Cine ia pâinea?”

“I… I want to see,” Ana says. “Who takes the bread?”

„Asta nu e treaba ta!” Vocea lui Walter este foarte tare. Crumb merge sub masă. „Punga nu e treaba ta. Felicitarea nu e treaba ta. Ești aici pentru pâine. Doar pentru pâine. Înțelegi?”

“That is not your business!” Walter’s voice is very loud. Crumb goes under the table. “The bag is not your business. The card is not your business. You’re here for the bread. Only the bread. Do you understand?”