Hainele cele noi ale împăratului

Cu mulți, mulți ani în urmă a trăit un împărat care se gândea atât de mult la haine noi, încât a cheltuit toți banii ca să le obțină; singura lui ambiție era să fie mereu bine îmbrăcat.

Many, many years ago lived an emperor, who thought so much of new clothes that he spent all his money in order to obtain them; his only ambition was to be always well dressed.

Nu-i păsa de soldații lui, iar teatrul nu-l amuza; singurul lucru care îl interesa, de fapt, era să iasă la plimbare și să-și arate un costum nou de haine.

He did not care for his soldiers, and the theatre did not amuse him; the only thing, in fact, he thought anything of was to drive out and show a new suit of clothes.

Avea o haină pentru fiecare oră a zilei; și așa cum s-ar spune despre un rege: „Este în cabinetul său”, tot așa se putea spune despre el: „Împăratul este în camera de îmbrăcat”.

He had a coat for every hour of the day; and as one would say of a king “He is in his cabinet,” so one could say of him, “The emperor is in his dressing-room.”

Marele oraș în care locuia era foarte vesel; în fiecare zi soseau mulți străini din toate colțurile lumii.

The great city where he resided was very gay; every day many strangers from all parts of the globe arrived.

Într-o zi, doi escroci au venit în acest oraș; i-au făcut pe oameni să creadă că erau țesători și au declarat că puteau să fabrice cea mai frumoasă stofă care se putea imagina.

One day two swindlers came to this city; they made people believe that they were weavers, and declared they could manufacture the finest cloth to be imagined.

Culorile și modelele lor, spuneau ei, nu erau doar neobișnuit de frumoase, dar hainele făcute din materialul lor aveau minunata calitate de a fi invizibile pentru orice om care nu era potrivit pentru slujba sa sau era de neiertat de prost.

Their colours and patterns, they said, were not only exceptionally beautiful, but the clothes made of their material possessed the wonderful quality of being invisible to any man who was unfit for his office or unpardonably stupid.

„Trebuie să fie o stofă minunată”, s-a gândit împăratul. „Dacă aș fi îmbrăcat într-un costum făcut din această stofă, aș putea să aflu ce oameni din imperiul meu nu sunt potriviți pentru locurile lor și aș putea să-i deosebesc pe cei deștepți de cei proști.

“That must be wonderful cloth,” thought the emperor. “If I were to be dressed in a suit made of this cloth I should be able to find out which men in my empire were unfit for their places, and I could distinguish the clever from the stupid.

Trebuie să comand această stofă pentru mine fără întârziere”. Și le-a dat o sumă mare de bani escrocilor, în avans, ca să se apuce de lucru fără să piardă timpul.

I must have this cloth woven for me without delay.” And he gave a large sum of money to the swindlers, in advance, that they should set to work without any loss of time.

Ei au instalat două războaie de țesut și s-au prefăcut că muncesc din greu, dar nu au făcut absolut nimic la războaie.

They set up two looms, and pretended to be very hard at work, but they did nothing whatever on the looms.

Au cerut cea mai fină mătase și cel mai prețios fir de aur; tot ce au primit au pus deoparte pentru ei și au lucrat la războaiele goale până noaptea târziu.

They asked for the finest silk and the most precious gold-cloth; all they got they did away with, and worked at the empty looms till late at night.

„Aș dori foarte mult să știu cum înaintează cu stofa”, s-a gândit împăratul. Dar s-a simțit destul de neliniștit când și-a amintit că acela care nu era potrivit pentru slujba lui nu putea s-o vadă.

“I should very much like to know how they are getting on with the cloth,” thought the emperor. But he felt rather uneasy when he remembered that he who was not fit for his office could not see it.

Personal, el era de părere că nu avea de ce să se teamă, totuși a crezut că era mai bine să trimită mai întâi pe altcineva să vadă cum stau lucrurile.

Personally, he was of opinion that he had nothing to fear, yet he thought it advisable to send somebody else first to see how matters stood.

Toată lumea din oraș știa ce calitate remarcabilă avea stofa și toți erau nerăbdători să vadă cât de nepotriviți sau de proști erau vecinii lor.

Everybody in the town knew what a remarkable quality the stuff possessed, and all were anxious to see how bad or stupid their neighbours were.

„Îl voi trimite pe bătrânul și cinstitul meu ministru la țesători”, s-a gândit împăratul. „El poate judeca cel mai bine cum arată stofa, pentru că este inteligent și nimeni nu-și înțelege slujba mai bine decât el”.

“I shall send my honest old minister to the weavers,” thought the emperor. “He can judge best how the stuff looks, for he is intelligent, and nobody understands his office better than he.”