Vulpoiul și cioara

Într-o dimineață senină, în timp ce Vulpoiul își urma nasul fin prin pădure în căutarea a ceva de mâncare, a văzut o Cioară pe creanga unui copac de deasupra lui. Aceasta nu era deloc prima Cioară pe care o văzuse deja Vulpoiul.

One bright morning as the Fox was following his sharp nose through the wood in search of a bite to eat, he saw a Crow on the limb of a tree overhead. This was by no means the first Crow the Fox had ever seen.

Ceea ce i-a atras atenția de data aceasta și l-a făcut să se oprească pentru a privi a doua oară a fost faptul că norocoasa Cioară ținea o bucățică de brânză în cioc.

What caught his attention this time and made him stop for a second look, was that the lucky Crow held a bit of cheese in her beak.

„Nu mai este nevoie să caut mai departe”, s-a gândit șiretul Jupân Vulpoi. „Iată o îmbucătură aleasă pentru micul meu dejun.”

“No need to search any farther,” thought sly Master Fox. “Here is a dainty bite for my breakfast.”

A alergat mărunt până la tulpina copacului în care stătea Cioara și, privind în sus cu admirație, a strigat: „Bună dimineața, creatură frumoasă!”

Up he trotted to the foot of the tree in which the Crow was sitting, and looking up admiringly, he cried, “Good-morning, beautiful creature!”

Cioara, cu capul înclinat într-o parte, l-a privit bănuitoare pe Vulpoi. Dar a ținut ciocul strâns închis pe bucata de brânză și nu i-a răspuns la salut.

The Crow, her head cocked on one side, watched the Fox suspiciously. But she kept her beak tightly closed on the cheese and did not return his greeting.

„Ce creatură încântătoare este!”, a spus Vulpoiul. „Cum îi mai strălucesc penele! Ce siluetă frumoasă și ce aripi splendide! O Pasăre atât de minunată ar trebui să aibă o voce foarte plăcută, de vreme ce tot restul la ea este atât de perfect.

“What a charming creature she is!” said the Fox. “How her feathers shine! What a beautiful form and what splendid wings! Such a wonderful Bird should have a very lovely voice, since everything else about her is so perfect.

Dacă ar putea cânta măcar un singur cântec, știu că ar trebui să o proclam Regina Păsărilor.”

Could she sing just one song, I know I should hail her Queen of Birds.”

Ascultând aceste cuvinte măgulitoare, Cioara a uitat toată bănuiala ei, dar și micul dejun. Își dorea foarte mult să fie numită Regina Păsărilor.

Listening to these flattering words, the Crow forgot all her suspicion, and also her breakfast. She wanted very much to be called Queen of Birds.

Așa că a deschis ciocul larg pentru a scoate cel mai puternic croncănit al ei, iar brânza a căzut direct în gura deschisă a Vulpoiului.

So she opened her beak wide to utter her loudest caw, and down fell the cheese straight into the Fox’s open mouth.

„Îți mulțumesc”, a spus dulce Jupân Vulpoi, în timp ce se îndepărta. „Deși este spartă, ai o voce, fără îndoială. Dar unde îți este mintea?”

“Thank you,” said Master Fox sweetly, as he walked off. “Though it is cracked, you have a voice sure enough. But where are your wits?”

Măgulitorul trăiește pe socoteala celor care îl ascultă.

The flatterer lives at the expense of those who will listen to him.