Povestea lui Prometeu

I. CUM A FOST DAT FOCUL OAMENILOR.

I. HOW FIRE WAS GIVEN TO MEN.

În acele vremuri foarte vechi, trăiau doi frați care nu semănau cu ceilalți oameni și nici cu acei Puternici care trăiau pe vârful muntelui.

In those old, old times, there lived two brothers who were not like other men, nor yet like those Mighty Ones who lived upon the mountain top.

Erau fiii unuia dintre acei titani care au luptat împotriva lui Jupiter și au fost trimiși în lanțuri în închisoarea întărită a Lumii de Jos.

They were the sons of one of those Titans who had fought against Jupiter and been sent in chains to the strong prison-house of the Lower World.

Numele celui mai mare dintre acești frați era Prometeu, sau Cel care gândește înainte; căci el se gândea mereu la viitor și pregătea lucrurile pentru ceea ce s-ar putea întâmpla mâine, sau săptămâna viitoare, sau anul viitor, sau poate peste o sută de ani.

The name of the elder of these brothers was Prometheus, or Forethought; for he was always thinking of the future and making things ready for what might happen to-morrow, or next week, or next year, or it may be in a hundred years to come.

Cel mai tânăr se numea Epimeteu, sau Cel care gândește după; căci el era mereu atât de ocupat să se gândească la ziua de ieri, sau la anul trecut, sau la ce s-a întâmplat acum o sută de ani, încât nu-i păsa deloc de ceea ce s-ar putea întâmpla mai târziu.

The younger was called Epimetheus, or Afterthought; for he was always so busy thinking of yesterday, or last year, or a hundred years ago, that he had no care at all for what might come to pass after a while.

Dintr-un anumit motiv, Jupiter nu i-a trimis pe acești frați la închisoare împreună cu ceilalți titani.

For some cause Jupiter had not sent these brothers to prison with the rest of the Titans.

Lui Prometeu nu-i plăcea să trăiască printre nori, pe vârful muntelui. Era prea ocupat pentru asta.

Prometheus did not care to live amid the clouds on the mountain top. He was too busy for that.

În timp ce Cei Puternici își petreceau timpul în lenevie, bând nectar și mâncând ambrozie, el era preocupat de planuri pentru a face lumea mai înțeleaptă și mai bună decât a fost vreodată.

While the Mighty Folk were spending their time in idleness, drinking nectar and eating ambrosia, he was intent upon plans for making the world wiser and better than it had ever been before.

A mers printre oameni ca să trăiască alături de ei și să-i ajute; căci inima i s-a umplut de tristețe când a văzut că nu mai erau fericiți așa cum au fost în zilele de aur când Saturn era rege. Ah, cât de săraci și amărâți erau!

He went out amongst men to live with them and help them; for his heart was filled with sadness when he found that they were no longer happy as they had been during the golden days when Saturn was king. Ah, how very poor and wretched they were!

I-a găsit trăind în peșteri și în găuri din pământ, tremurând de frig pentru că nu aveau foc, murind de foame, vânați de fiare sălbatice și unii de alții — cele mai nefericite dintre toate creaturile vii.

He found them living in caves and in holes of the earth, shivering with the cold because there was no fire, dying of starvation, hunted by wild beasts and by one another—the most miserable of all living creatures.

„Dacă ar avea măcar foc”, și-a spus Prometeu, „ar putea măcar să se încălzească și să-și gătească mâncarea; iar după o vreme ar putea învăța să facă unelte și să-și construiască case. Fără foc, o duc mai rău decât fiarele.”

“If they only had fire,” said Prometheus to himself, “they could at least warm themselves and cook their food; and after a while they could learn to make tools and build themselves houses. Without fire, they are worse off than the beasts.”

Atunci a mers cu îndrăzneală la Jupiter și l-a rugat să le dea foc oamenilor, pentru ca ei să aibă puțin confort în lunile lungi și mohorâte de iarnă.

Then he went boldly to Jupiter and begged him to give fire to men, that so they might have a little comfort through the long, dreary months of winter.

„Nu voi da nicio scânteie”, a spus Jupiter. „Nicidecum! Păi, dacă oamenii ar avea foc, ar putea deveni puternici și înțelepți ca noi, iar după o vreme ne-ar alunga din regatul nostru. Să tremure de frig și să trăiască precum fiarele.

“Not a spark will I give,” said Jupiter. “No, indeed! Why, if men had fire they might become strong and wise like ourselves, and after a while they would drive us out of our kingdom. Let them shiver with cold, and let them live like the beasts.

Este cel mai bine pentru ei să fie săraci și neștiutori, pentru ca noi, Cei Puternici, să prosperăm și să fim fericiți.”

It is best for them to be poor and ignorant, that so we Mighty Ones may thrive and be happy.”