Lupul și cei șapte iezi

A fost odată ca niciodată o capră bătrână care avea șapte iezișori și îi iubea cu toată dragostea unei mame pentru copiii ei. Într-o zi, a vrut să meargă în pădure și să aducă niște mâncare.

There was once upon a time an old goat who had seven little kids, and loved them with all the love of a mother for her children. One day she wanted to go into the forest and fetch some food.

Așa că i-a chemat pe toți șapte la ea și le-a spus: „Dragi copii, trebuie să merg în pădure; fiți cu băgare de seamă la lup; dacă intră, vă va mânca pe toți — cu piele, păr și tot ce aveți.

So she called all seven to her and said: ‘Dear children, I have to go into the forest, be on your guard against the wolf; if he comes in, he will devour you all—skin, hair, and everything.

Ticălosul se deghizează adesea, dar îl veți recunoaște îndată după vocea lui groasă și după picioarele lui negre.” Iezii au spus: „Dragă mamă, vom avea mare grijă de noi; poți pleca fără nicio grijă.”

The wretch often disguises himself, but you will know him at once by his rough voice and his black feet.’ The kids said: ‘Dear mother, we will take good care of ourselves; you may go away without any anxiety.’

Atunci bătrâna a behăit și a plecat la drum cu inima liniștită.

Then the old one bleated, and went on her way with an easy mind.

Nu a trecut mult timp și cineva a bătut la ușa casei și a strigat: „Deschideți ușa, dragi copii; mama voastră este aici și a adus câte ceva pentru fiecare dintre voi.” Dar iezii au știut că era lupul, după vocea groasă.

It was not long before someone knocked at the house-door and called: ‘Open the door, dear children; your mother is here, and has brought something back with her for each of you.’ But the little kids knew that it was the wolf, by the rough voice.

„Nu vom deschide ușa”, au strigat ei, „tu nu ești mama noastră. Ea are o voce dulce și plăcută, dar vocea ta este groasă; tu ești lupul!”

‘We will not open the door,’ cried they, ‘you are not our mother. She has a soft, pleasant voice, but your voice is rough; you are the wolf!’

Atunci lupul a plecat la un băcan și și-a cumpărat o bucată mare de cretă, a mâncat-o și și-a subțiat vocea cu ea.

Then the wolf went away to a shopkeeper and bought himself a great lump of chalk, ate this and made his voice soft with it.

Apoi s-a întors, a bătut la ușa casei și a strigat: „Deschideți ușa, dragi copii, mama voastră este aici și a adus câte ceva pentru fiecare dintre voi.”

Then he came back, knocked at the door of the house, and called: ‘Open the door, dear children, your mother is here and has brought something back with her for each of you.’

Dar lupul își pusese labele negre pe fereastră, iar copiii le-au văzut și au strigat: „Nu vom deschide ușa, mama noastră nu are picioare negre ca tine: tu ești lupul!”

But the wolf had laid his black paws against the window, and the children saw them and cried: ‘We will not open the door, our mother has not black feet like you: you are the wolf!’

Atunci lupul a fugit la un brutar și a spus: „M-am lovit la picioare, unge-mi-le cu niște aluat.” Și după ce brutarul i-a uns picioarele, a fugit la morar și a spus: „Presară-mi niște făină albă peste picioare.”

Then the wolf ran to a baker and said: ‘I have hurt my feet, rub some dough over them for me.’ And when the baker had rubbed his feet over, he ran to the miller and said: ‘Strew some white meal over my feet for me.’

Morarul s-a gândit în sinea lui: „Lupul vrea să păcălească pe cineva” și a refuzat; dar lupul a spus: „Dacă nu o faci, te mănânc.” Atunci morarul s-a speriat și i-a albit labele. Cu adevărat, așa sunt oamenii.

The miller thought to himself: ‘The wolf wants to deceive someone,’ and refused; but the wolf said: ‘If you will not do it, I will devour you.’ Then the miller was afraid, and made his paws white for him. Truly, this is the way of mankind.

Așa că acum ticălosul a mers pentru a treia oară la ușa casei, a bătut în ea și a spus: „Deschideți-mi ușa, copii, scumpa voastră mămică a venit acasă și i-a adus fiecăruia dintre voi câte ceva din pădure.”

So now the wretch went for the third time to the house-door, knocked at it and said: ‘Open the door for me, children, your dear little mother has come home, and has brought every one of you something back from the forest with her.’

Iezii au strigat: „Arată-ne mai întâi labele, ca să știm dacă ești scumpa noastră mămică.” Atunci el și-a băgat labele pe fereastră, iar când iezii au văzut că erau albe, au crezut că tot ce spunea era adevărat și au deschis ușa.

The little kids cried: ‘First show us your paws that we may know if you are our dear little mother.’ Then he put his paws in through the window and when the kids saw that they were white, they believed that all he said was true, and opened the door.

Dar cine să intre dacă nu lupul! S-au îngrozit și au vrut să se ascundă.

But who should come in but the wolf! They were terrified and wanted to hide themselves.