Două mâini

Un preot îl ajuta pe N., iar N. umbla cu un baston. Nu era mult pentru prima pagină. Luni dimineață am început cum începe orice jurnalist: cu oamenii care țin dovezile în sertarele din bucătărie.

A priest was helping N., and N. walked with a stick. It wasn’t much for a front page. On Monday morning I started where every journalist starts: with the people who keep the evidence in their kitchen drawers.

Am scris un bilet la masa de la micul dejun. „AȚI PĂSTRAT SCRISORILE DE LA N.? Aș vrea foarte mult să le văd, pentru o poveste despre piața noastră. Leila, de sus.” Am adăugat numărul meu de telefon și am desenat o steluță mică în colț. Apoi am coborât și am pus biletul în vitrina magazinului, între anunțul despre o pisică pierdută și cel despre lecțiile de pian.

I wrote a card at the breakfast table. “DID YOU KEEP YOUR LETTERS FROM N.? I would love to see them, for a story about our square. Leila, upstairs.” I added my phone number and drew a small star in the corner. Then I went down and put the card in the shop window, between the advertisement for a lost cat and the one for piano lessons.

Tatăl meu a intrat de pe stradă cu ziarele. Le-a pus pe tejghea. A văzut biletul. L-a scos din vitrină, l-a citit și l-a pus sub casa de marcat fără un cuvânt.

My father came in from the street with the newspapers. He put them on the counter. He saw the card. He took it out of the window, read it, and put it under the till without a word.

— Baba.

“Baba.”

— Asta este o vitrină de magazin, a spus el. Pentru lucruri pe care oamenii le pot cumpăra.

“This is a shop window,” he said. “For things people can buy.”

— Lecțiile de pian nu sunt de vânzare.

“The piano lessons aren’t for sale.”

— Ruth îmi plătește două lire pe lună pentru lecțiile de pian. A început să taie sfoara de pe ziare. Iar pisica este pierdută. Oamenii trebuie să ajute când se pierde o pisică.

“Ruth pays me two pounds a month for the piano lessons.” He began to cut the string on the newspapers. “And the cat is lost. People must help with a lost cat.”

— Și oamenii nu pot ajuta la povestea mea?

“And people can’t help with my story?”

Nu s-a uitat la mine. — Te-am rugat să o lași în pace.

He didn’t look up. “I asked you to leave it alone.”

— Da, am spus. Dar nu mi-ai spus de ce.

“You did,” I said. “You didn’t tell me why.”

A tăiat ultima sfoară și a pus ziarele în suportul lor, unul câte unul, foarte drepte. A intrat o clientă după lapte. Tatăl meu a servit-o și a vorbit cu ea despre zăpadă, despre căsuțele pentru târg și despre genunchiul soțului ei. Când ea a plecat, el a intrat în camera din spate să despacheteze cutii. Discuția se terminase.

He cut the last string and stood the newspapers in their rack, one by one, very straight. A customer came in for milk. My father served her and talked to her about the snow, and about the huts for the market, and about her husband’s knee. When she left, he went into the back room to unpack boxes. The conversation was over.

Am luat biletul de sub casa de marcat și am mers la cafeneaua de la două uși distanță. Cafeneaua are lângă ușă un panou unde oamenii pun anunțuri pentru apartamente, biciclete și yoga. Mi-am prins biletul chiar în mijlocul lui. Tânărul de la tejghea m-a privit cum o fac.

I took the card from under the till and went to the café two doors down. The café has a board by the door where people put up notices for flats and bicycles and yoga. I pinned my card in the middle of it. The young man behind the counter watched me do it.

— N.! a spus el. Nepotul meu a primit una anul trecut. Are șase ani. L-a rugat pe Sfântul Nicolae un dinozaur, unul adevărat, iar în scrisoare scria că un dinozaur adevărat ar fi foarte nefericit într-un apartament la etajul trei, dar că ar trebui să se uite la pietrele din parc, pentru că unele sunt mai vechi decât dinozaurii. De atunci strânge pietre. După școală stă la mama mea, iar ea este furioasă. Sunt peste tot în casa ei.

“N.!” he said. “My nephew got one last year. He’s six. He asked Saint Nicholas for a dinosaur, a real one, and the letter said a real dinosaur would be very unhappy in a flat on the third floor, but that he should look at the stones in the park, because some of them are older than dinosaurs. He’s been collecting stones ever since. He lives with my mum after school, and she’s furious. They’re all over her house.”

— A păstrat scrisoarea?

“Did she keep the letter?”