Un sunet în întuneric

— O lumânare, zice domnul Kaplan. În seara asta este prima noapte.

“One candle,” says Mr Kaplan. “Tonight is the first night.”

Este vineri, 4 decembrie, 9:15, la stație. Domnul Kaplan este bătrân și mic, cu o pălărie mare. În fiecare seară urcă în autobuzul meu și merge la azil. Soția lui este acolo. În seara asta are o cutie mică cu lumânări.

It is Friday, 4 December, 9:15, at the station. Mr Kaplan is old and small, with a big hat. Every evening he takes my bus to the care home. His wife is there. Tonight he has a small box of candles.

— Prima noapte de ce? întreb eu.

“The first night of what?” I ask.

— Hanuka. Opt nopți, opt lumânări. Una în plus în fiecare noapte. Soției mele îi plac lumânările. Zâmbește. — Nu știi tot, Rosa.

“Hanukkah. Eight nights, eight candles. One more every night. My wife likes the candles.” He smiles. “You don’t know everything, Rosa.”

— Nu. Dar întreb!

“No. But I ask!”

Jonas urcă după el. Bună seara, primul scaun, geanta pe genunchi. În seara asta am o noutate pentru el.

Jonas gets on behind him. Good evening, the first seat, the case on his knees. Tonight I have news for him.

— Dev mă întreabă din nou astăzi, zic eu. „Cine este el, Rosa? Este un bărbat nou?” Și eu nu zic nimic. Nimic! Vezi? Pot păstra un secret.

“Dev asks me again today,” I say. “Who is he, Rosa? Is there a new man? And I say nothing. Nothing! See? I can keep a secret.”

În oglindă văd. Este aproape un zâmbet.

In the mirror I see it. It is nearly a smile.

— Mulțumesc, zice el.

“Thank you,” he says.

La ultima stație coboară. Nu mă uit după el. Doar puțin.

At the last stop he gets off. I don’t watch him. Only a little.

La 11:50 sunt în piață pentru ultima dată. Autobuzul meu este gol. Motorul este oprit. Îmi plac aceste două minute. Piața este liniștită. Este o lumină la magazinul lui Hamid. Și la o fereastră deasupra farmaciei este o lumânare. Lângă ea este un afiș: „Lecții de pian. Sunați, vă rog.” Hanuka, mă gândesc. Prima noapte.

At 11:50 I am on the square for the last time. My bus is empty. The engine is off. I like these two minutes. The square is quiet. There is one light at Hamid’s shop. And in a window over the chemist there is one candle. Next to it there is a sign: “Piano lessons. Please ring.” Hanukkah, I think. The first night.

Apoi îl aud.

Then I hear it.

Un sunet din biserică. Lung și grav.

A sound from the church. Long and low.

Apoi nimic.

Then nothing.