O încercare de la Dumnezeu

Oile nu vedeau.

The sheep couldn’t see.

Erau șase, cei mai mici copii din piesă, în costume albe de lână, cu capete de oaie. Bunica cuiva a făcut capetele anul trecut. Sunt capete frumoase. Au niște găuri mici pentru ochi.

There were six of them, the smallest children in the play, in white wool costumes with sheep heads. Somebody’s grandmother made the heads last year. They are beautiful heads. They have tiny holes for eyes.

„Oilor, mergeți la staul, vă rog”, am spus. „Încet.”

“Sheep, walk to the stable, please,” I said. “Slowly.”

Cele șase oi au mers încet, drept în pian.

The six sheep walked slowly, straight into the piano.

Ruth a cântat mai departe. O oaie s-a așezat pe podea și a început să plângă. Altă oaie a mers în partea cealaltă, afară pe ușă, în curte. Am fugit după ea în întuneric. Era un băiat, Danny, și voia acasă.

Ruth went on playing. One sheep sat down on the floor and began to cry. Another sheep walked the other way, out of the door and into the yard. I ran after it into the dark. It was a boy called Danny, and he wanted to go home.

„Danny, staulul este pe aici.”

“Danny, the stable is this way.”

„Nu văd staulul, domnișoară. Nu văd nimic. Îmi văd picioarele.”

“I can’t see the stable, Miss. I can’t see anything. I can see my feet.”

L-am adus înapoi. Ruth a oprit în sfârșit pianul și s-a uitat la cele șase oi, acum toate pe podea.

I brought him back. Ruth stopped playing at last and looked at the six sheep, now all on the floor.

„În 2024 am avut una adevărată”, a spus ea. „Era mai ușor.”

“In 2024 we had a real one,” she said. “It was easier.”

Era joi, prima repetiție adevărată, și a fost așa până la patru și jumătate. Regii și-au uitat darurile. Maria a râs de fiecare dată când Iosif s-a uitat la ea. Sophie Price a spus „Nu vă fie frică” frumos, de patru ori, iar Inês a stat lângă ea ca al doilea înger și nu a spus nimic. Nu s-a uitat la mine nici măcar o dată.

It was Thursday, the first real rehearsal, and it went like that until half past four. The kings forgot their gifts. Mary laughed every time Joseph looked at her. Sophie Price said “Do not be afraid” beautifully, four times, and Inês stood next to her as the second angel and said nothing at all. She didn’t look at me once.

În timp ce copiii beau sucul, i-am scris un bilet lui Marco și l-am pus pe cutia lui cu unelte: „Ochi mai mari pentru oi, vă rog. C. Novak.” Lângă el am pus cele șase capete de oaie.

While the children drank their juice, I wrote a note for Marco and put it on his box of tools: “Bigger eyes for the sheep, please. C. Novak.” I put the six sheep heads next to it.

La patru și douăzeci Efua a venit la ușă, iar Amara a plecat cu ea, repede și liniștită. La patru și jumătate i-am trimis pe toți acasă și am încuiat eu ușa sălii. Am verificat de două ori. Verific mereu lucrurile de două ori.

At twenty past four Efua came to the door, and Amara went with her, quick and quiet. At half past I sent everyone home, and I locked the hall door myself. I checked it twice. I always check things twice.

Vineri dimineață, la opt și douăzeci, domnul Doyle a venit în clasa mea. Are vreo cincizeci de ani, păr cărunt și palton gri, și este îngrijitorul bisericii St Nicholas de treizeci de ani. A stat foarte drept în ușă.

On Friday morning, at twenty past eight, Mr Doyle came to my classroom. He is about fifty, with grey hair and a grey coat, and he has been the caretaker of St Nicholas for thirty years. He stood very straight in the door.

„Domnișoară Novak. Pruncul a dispărut.”

“Miss Novak. The baby is gone.”