The Shoebox

On Monday Diane Price stood at the door of Hamid’s shop with a pile of letters. Every child got one at the end of the rehearsal. “For your parents,” she said. She gave me one too.

Luni, Diane Price stătea la ușa magazinului lui Hamid, cu o grămadă de scrisori. Fiecare copil a primit una la sfârșitul repetiției. „Pentru părinții voștri”, a spus ea. Mi-a dat și mie una.

Dear parents, I am sorry to tell you this. The person who took the things from the church crib is the carpenter, Mr Marco Russo. He has not said no. The police will visit his workshop tomorrow morning. Diane Price, Parish Council

Dragi părinți, îmi pare rău că vă spun asta. Persoana care a luat lucrurile din iesle, din biserică, este tâmplarul, domnul Marco Russo. El nu a spus nu. Poliția va merge mâine dimineață la atelierul lui. Diane Price, Consiliul Parohial

I read it twice. Then I looked up. Inês stood by the rice with the letter open in her hands. I saw the moment when she understood. Her face didn’t move. Only her hands did.

Am citit-o de două ori. Apoi am ridicat ochii. Inês stătea lângă orez, cu scrisoarea deschisă în mâini. Am văzut momentul în care a înțeles. Fața ei nu s-a mișcat. Doar mâinile.

She didn’t come to me. She went to Amara.

Nu a venit la mine. S-a dus la Amara.

They stood at the back of the shop, behind the shelf of tins. Inês talked fast. Amara shook her head. Inês took her arm. Amara shook her head again, harder, and pulled her arm away.

Stăteau în spatele magazinului, după raftul cu conserve. Inês vorbea repede. Amara dădea din cap că nu. Inês a luat-o de braț. Amara a dat iar din cap că nu, mai tare, și și-a tras brațul.

Then Inês came to me. Her face was wet.

Apoi Inês a venit la mine. Fața ei era udă.

“Miss Novak. It wasn’t Papa.”

„Domnișoară Novak. Nu a fost tata.”

“Inês...”

„Inês...”

“It wasn’t him. Never. I broke the angel.” The words came out all at once. “After the rehearsal, when Sophie said the line again and again. I pulled the angel off the crib and the wing broke. I hid it in my bag. He found it, I think. He mended it. For me.”

„Nu a fost el. Niciodată. Eu am rupt îngerul.” Cuvintele au ieșit toate deodată. „După repetiție, când Sophie spunea replica iar și iar. Am tras îngerul din iesle și aripa s-a rupt. L-am ascuns în geantă. El l-a găsit, cred. L-a reparat. Pentru mine.”

“And the other things?”

„Și celelalte lucruri?”

She looked back at Amara. Amara cried now, without a sound.

S-a uitat înapoi la Amara. Amara plângea acum, fără nicio vorbă.

“I promised,” said Inês. “I promised her. But it’s Papa, and the police are going tomorrow, and he isn’t saying anything because of me.” She took a breath. “It was Amara. For her dad. He can’t come to the play, so she’s making the play for him. In a box. At the hospital. She climbs in by the little window at the back. It doesn’t close. I kept watch for her once, on the Saturday. Only once.”

„Am promis”, a spus Inês. „I-am promis. Dar e tata, iar poliția merge mâine, și el nu spune nimic din cauza mea.” A respirat adânc. „Amara a fost. Pentru tatăl ei. El nu poate veni la piesă, așa că ea face piesa pentru el. Într-o cutie. La spital. Intră pe geamul mic din spate. Nu se închide. Eu am stat de pază pentru ea o dată, sâmbăta. Doar o dată.”

The little high window. Mr Doyle’s small footprints. Edith: watch the children, not the keys.

Geamul mic de sus. Urmele mici ale domnului Doyle. Edith: uită-te la copii, nu la chei.

I took out my list. I looked at it for one second. Then I tore it in half, and in half again, and put it in Hamid’s bin.

Mi-am scos lista. M-am uitat la ea o secundă. Apoi am rupt-o în două, și iar în două, și am pus-o în coșul de gunoi al lui Hamid.