The Prisoner of Zenda

Red Hair and a Long Nose

Păr roșu și nas lung

“Rudolf, when are you ever going to do anything?” said my brother’s wife.

„Rudolf, când o să faci și tu ceva?”, a spus soția fratelui meu.

“My dear Rose,” I answered, and I put down my egg spoon. “Why should I do anything? I have a comfortable life and nearly enough money, and nobody ever has quite enough. I’m the brother of Lord Burlesdon. It’s enough!”

„Draga mea Rose”, am răspuns eu și mi-am pus lingurița de ou jos. „De ce să fac ceva? Am o viață comodă și aproape destui bani, iar nimeni nu are niciodată destui. Sunt fratele lordului Burlesdon. Este de ajuns!”

“You are twenty-nine,” she said, “and you’ve done nothing but…”

„Ai douăzeci și nouă de ani”, a spus ea, „și n-ai făcut nimic altceva decât să…”

“Travel around and enjoy myself? That’s true. Our family doesn’t need to do things.”

„Să călătoresc și să mă distrez? Așa este. Familia noastră nu trebuie să facă lucruri.”

This made Rose a little angry, because her family was less grand than the Rassendylls. But she was pretty and very rich, so my brother Robert did not mind.

Rose s-a supărat puțin, pentru că familia ei era mai puțin importantă decât Rassendyll. Dar ea era drăguță și foarte bogată, așa că fratelui meu Robert nu i-a păsat.

“Good families are usually worse than other families,” she said.

„Familiile bune sunt de obicei mai rele decât alte familii”, a spus ea.

I touched my hair, because I knew exactly what she meant.

Mi-am atins părul, pentru că știam exact ce voia să spună.

“I’m so glad Robert’s hair is black!” she cried.

„Ce bucuroasă sunt că Robert are părul negru!”, a strigat ea.

At that moment Robert came in. He gets up at seven and works before breakfast. He saw his wife’s red face and touched it kindly.

În acel moment a intrat Robert. El se trezește la șapte și lucrează înainte de micul dejun. A văzut fața roșie a soției lui și a atins-o cu blândețe.

“What’s the matter, my dear?” he asked.

„Ce s-a întâmplat, draga mea?”, a întrebat el.

“She’s angry because I do nothing and I have red hair,” I said sadly.

„E supărată pentru că nu fac nimic și pentru că am păr roșu”, am spus eu cu tristețe.

“Oh, of course his hair isn’t his fault,” said Rose.

„Oh, desigur, părul lui nu e vina lui”, a spus Rose.

“One of the family gets that hair every thirty years or so,” said my brother. “The nose too. Rudolf has both.”

„Cineva din familie primește părul acesta o dată la treizeci de ani, mai mult sau mai puțin”, a spus fratele meu. „Și nasul. Rudolf le are pe amândouă.”