Scufița-Roșie

A fost odată ca niciodată o fetiță dragă, iubită de toți cei care o vedeau, dar mai ales de bunica ei, care i-ar fi dat copilei orice.

Once upon a time there was a dear little girl who was loved by everyone who looked at her, but most of all by her grandmother, and there was nothing that she would not have given to the child.

Odată i-a dăruit o scufiță din catifea roșie, care i se potrivea atât de bine, încât nu mai voia să poarte altceva; așa că a fost numită mereu „Scufița-Roșie”.

Once she gave her a little cap of red velvet, which suited her so well that she would never wear anything else; so she was always called ‘Little Red-Cap.’

Într-o zi, mama ei i-a spus: „Vino, Scufița-Roșie, iată o bucată de cozonac și o sticlă cu vin; du-le bunicii tale, căci este bolnavă și slăbită, și îi vor prinde bine.”

One day her mother said to her: ‘Come, Little Red-Cap, here is a piece of cake and a bottle of wine; take them to your grandmother, she is ill and weak, and they will do her good.

„Pornește la drum înainte să se facă zăduf, iar când mergi, pășește frumos și liniștit și nu te abate de la potecă, altfel ai putea să cazi și să spargi sticla, iar atunci bunica nu se va alege cu nimic; și când intri în odaia ei, nu uita să spui «Bună dimineața» și nu te uita în toate colțurile înainte de a o face.”

Set out before it gets hot, and when you are going, walk nicely and quietly and do not run off the path, or you may fall and break the bottle, and then your grandmother will get nothing; and when you go into her room, don’t forget to say, “Good morning”, and don’t peep into every corner before you do it.’

„Voi avea mare grijă”, i-a spus Scufița-Roșie mamei sale și i-a dat mâna ca dovadă.

‘I will take great care,’ said Little Red-Cap to her mother, and gave her hand on it.

Bunica locuia în pădure, la o jumătate de leghe de sat, și tocmai când Scufița-Roșie a intrat în pădure, a întâlnit un lup. Scufița-Roșie nu știa ce creatură ticăloasă este și nu se temea deloc de el.

The grandmother lived out in the wood, half a league from the village, and just as Little Red-Cap entered the wood, a wolf met her. Red-Cap did not know what a wicked creature he was, and was not at all afraid of him.

„Bună ziua, Scufița-Roșie”, a spus el.

‘Good day, Little Red-Cap,’ said he.

„Mulțumesc frumos, lupule.”

‘Thank you kindly, wolf.’

„Unde te duci așa devreme, Scufița-Roșie?”

‘Whither away so early, Little Red-Cap?’

„La bunica mea.”

‘To my grandmother’s.’

„Ce ai în șorț?”

‘What have you got in your apron?’

„Cozonac și vin; ieri a fost zi de copt, așa că sărmana bunică bolnavă trebuie să primească ceva bun, ca să se întărească.”

‘Cake and wine; yesterday was baking-day, so poor sick grandmother is to have something good, to make her stronger.’

„Unde locuiește bunica ta, Scufița-Roșie?”

‘Where does your grandmother live, Little Red-Cap?’

„Încă un sfert bun de leghe mai încolo, în pădure; casa ei stă sub cei trei stejari mari, iar alunii sunt chiar mai jos; cu siguranță trebuie să o știi”, a răspuns Scufița-Roșie.

‘A good quarter of a league farther on in the wood; her house stands under the three large oak-trees, the nut-trees are just below; you surely must know it,’ replied Little Red-Cap.