The Back Door

Ana and Jess run down Bridge Street. The rain is very heavy now. Their shoes are wet. Their hair is wet. Ana’s new jacket is wet too.

Ana și Jess aleargă pe Bridge Street. Acum ploaia este foarte puternică. Pantofii lor sunt uzi. Părul lor este ud. Și jacheta nouă a Anei este udă.

In the bakery, there is water on the floor. A lot of water. The back door is open, and the wind and the rain come in. Walter is at the door. He pushes it with his big hands, but it doesn’t close.

În brutărie este apă pe podea. Multă apă. Ușa din spate este deschisă, iar vântul și ploaia intră înăuntru. Walter este la ușă. El o împinge cu mâinile lui mari, dar ea nu se închide.

“Grandad! Are you OK?” Jess asks.

„Bunicule! Ești bine?”, întreabă Jess.

“I’m fine. The door isn’t fine. The wind opens it, and it doesn’t close. The wood is old.” He looks at the water. “The flour, Jess. The flour can’t get wet.”

„Eu sunt bine. Ușa nu este bine. Vântul o deschide și ea nu se închide. Lemnul este bătrân.” El privește apa. „Făina, Jess. Făina nu poate să fie udă.”

Jess and Ana carry the bags of flour upstairs. They are very heavy. Then Jess goes to her room. She has homework. Ana comes back down.

Jess și Ana cară sacii de făină la etaj. Ei sunt foarte grei. Apoi Jess merge în camera ei. Are teme. Ana vine din nou jos.

“Walter, I can help with the door,” she says. “My father has a lot of tools. At home, I help him.”

„Walter, pot să ajut cu ușa”, spune ea. „Tatăl meu are multe unelte. Acasă, eu îl ajut.”

Walter looks at her. Then he gives her a small box. “Tools,” he says. “Hold the door. I take out this piece of wood, and you put in the new one.”

Walter o privește. Apoi îi dă o cutie mică. „Unelte”, spune el. „Ține ușa. Eu scot bucata asta de lemn, iar tu o pui pe cea nouă.”

They work for an hour. The radio is on. Outside, the rain doesn’t stop. Walter’s hands shake, so Ana does the small things. Walter does the heavy things.

Ei lucrează o oră. Radioul este aprins. Afară, ploaia nu se oprește. Mâinile lui Walter tremură, așa că Ana face lucrurile mici. Walter face lucrurile grele.

Then Walter talks. Not a lot, but more than every other day.

Apoi Walter vorbește. Nu mult, dar mai mult decât în fiecare altă zi.

“My wife likes this song,” he says. “Mary. Mary likes all the old songs. She sings in the shop, and the customers sing too.”

„Soției mele îi place acest cântec”, spune el. „Mary. Lui Mary îi plac toate cântecele vechi. Ea cântă în magazin, iar clienții cântă și ei.”

“Where is she now?” Ana asks.

„Unde este ea acum?”, întreabă Ana.

“In the church yard. Up the hill. Twenty years now.” He is quiet for a moment. “Bread is easy, Ana. Flour, water, salt. Families are not easy.”

„În curtea bisericii. Sus pe deal. De douăzeci de ani acum.” El tace un moment. „Pâinea este ușoară, Ana. Făină, apă, sare. Familiile nu sunt ușoare.”

“I’m sorry, Walter.”

„Îmi pare rău, Walter.”

“And you? Your family? Why are you here, at night, in the rain, in Hollin Bridge?”

„Și tu? Familia ta? De ce ești aici, noaptea, în ploaie, la Hollin Bridge?”