The Train to Leeds

Walter bent down slowly and picked up the wet bag with his good hand. He looked inside at the cold bread. Then he walked past Ana, into the kitchen, and threw it in the bin.

Walter s-a aplecat încet și a ridicat punga udă cu mâna lui bună. S-a uitat înăuntru la pâinea rece. Apoi a trecut pe lângă Ana, a mers în bucătărie și a aruncat-o la gunoi.

He didn’t say anything more. Ana didn’t ask. They both knew there were questions in the room, and they both left them there.

Nu a mai spus nimic. Ana nu a întrebat. Amândoi știau că erau întrebări în cameră și amândoi le-au lăsat acolo.

At breakfast, Jess came down with a letter in her hand. Her face was pink. “Grandad. Ana. I have to tell you something.” She looked at Ana. Ana gave her a small smile.

La micul dejun, Jess a coborât cu o scrisoare în mână. Fața ei era roz. „Bunicule. Ana. Trebuie să vă spun ceva.” S-a uitat la Ana. Ana i-a zâmbit puțin.

“There’s an open day at the university in Leeds on Saturday. You can see the buildings and talk to the teachers. For architecture. I want to go.” She took a breath. “And I have a letter from London too. They want to see me in the spring.”

„Sâmbătă este o zi a porților deschise la universitatea din Leeds. Putem să vedem clădirile și să vorbim cu profesorii. Pentru arhitectură. Vreau să merg.” A tras aer în piept. „Și am o scrisoare și de la Londra. Vor să mă vadă la primăvară.”

Walter put down his cup. He looked at Jess for a long time. Ana was afraid he was going to be angry. But he only said, “Architecture. Like your drawings.”

Walter a lăsat cana jos. S-a uitat la Jess mult timp. Ana era speriată că el o să fie supărat. Dar el doar a spus: „Arhitectură. Ca desenele tale.”

“You know about my drawings?”

„Știi despre desenele mele?”

“I’m old, Jess. I’m not blind.” He drank his tea. “I can’t go with you on Saturday. Somebody has to make the bread, and my hand…”

„Sunt bătrân, Jess. Nu sunt orb.” Și-a băut ceaiul. „Nu pot să merg cu tine sâmbătă. Cineva trebuie să facă pâinea, iar mâna mea…”

“I can go with her,” Ana said. “After the baking. If you can do the shop alone.”

„Pot să merg eu cu ea”, a spus Ana. „După copt. Dacă poți să ții magazinul singur.”

Walter nodded. And for one second, Jess put her arms round her grandad. Then she ran upstairs, very fast, so nobody could see her face.

Walter a dat din cap. Și pentru o secundă, Jess și-a pus brațele în jurul bunicului ei. Apoi a fugit sus, foarte repede, ca nimeni să nu poată să-i vadă fața.

On Saturday, at a quarter past eight, Ana and Jess were at Hollin Bridge station. It was a small station at the top of the town, with two platforms and one ticket machine.

Sâmbătă, la opt și un sfert, Ana și Jess erau la gara din Hollin Bridge. Era o gară mică în partea de sus a orașului, cu două peroane și un aparat de bilete.

“Two returns to Leeds, please,” Ana said to the machine. Then she laughed. “I always talk to machines. In English, they understand me better than people.”

„Două bilete dus-întors spre Leeds, vă rog”, i-a spus Ana aparatului. Apoi a râs. „Eu mereu vorbesc cu mașinile. În engleză, mă înțeleg mai bine decât oamenii.”

Jess looked at the timetable. “Platform two. Eight thirty-two. The journey is fifty minutes. We’re going to be early for once.”

Jess s-a uitat la mersul trenurilor. „Peronul doi. Opt și treizeci și două. Călătoria durează cincizeci de minute. Pentru o dată, o să ajungem devreme.”

The train went through green hills, little stone towns and fields with sheep. Ana was tired after her night of work, but she couldn’t sleep. She watched Jess. Jess was watching the window, with her headphones round her neck.

Trenul a trecut prin dealuri verzi, orașe mici de piatră și câmpuri cu oi. Ana era obosită după noaptea ei de muncă, dar nu a putut să doarmă. S-a uitat la Jess. Jess se uita pe fereastră, cu căștile la gât.

“Can I ask you something?” Jess said suddenly. “Do you miss your dad?”

„Pot să te întreb ceva?”, a spus Jess dintr-odată. „Îți este dor de tatăl tău?”