Două sute zece mii

Ana a lăsat peria în găleată. Apa roșie i-a stropit pantofii sport. În spatele ei îl auzea pe Daniel stând nemișcat și pe Maureen în pragul ușii, prefăcându-se că nu ascultă. Canalul era liniștit. Undeva, o rață se plângea de ceva.

Ana put the brush down in the bucket. Red water splashed onto her trainers. Behind her she could hear Daniel standing very still, and Maureen in her doorway, pretending not to listen. The canal was quiet. Somewhere a duck complained about something.

S-a gândit cu mare grijă la fiecare cuvânt înainte să-l spună. Își promisese să nu o mai mintă niciodată pe Jess. De asemenea, îi promisese lui Walter o săptămână. Pentru o secundă, acele două promisiuni păreau să o tragă în direcții opuse, atât de tare încât nu putea să respire.

She thought very carefully about every word before she said it. She had promised herself never to lie to Jess again. She had also promised Walter a week. For a second those two promises seemed to pull her in opposite directions, so hard that she could not breathe.

„Nu am de gând să te mint, Jess”, a spus ea în cele din urmă. „Niciodată. Așa că o să-ți spun singurul lucru adevărat pe care am voie să-l spun. Nu este povestea mea. Aparține familiei tale. Dar este mai mult decât spune ziarul și mai mult decât crede orașul. Trebuie să-l întrebi pe bunicul tău. Nu luna viitoare. Curând. Chiar azi, dacă poți.”

“I’m not going to lie to you, Jess,” she said finally. “Not ever again. So I’m going to tell you the only true thing I’m allowed to say. It isn’t my story. It belongs to your family. But there is more to it than what the newspaper says, and more than what the town thinks. You need to ask your grandfather. Not next month. Soon. Today, if you can.”

Jess s-a uitat țintă la ea. O clipă, Ana a crezut că va plânge. În schimb, a râs, un râs scurt și sec, care semăna perfect cu al lui Walter. „Desigur”, a spus ea. „Alt secret. Altă persoană care știe mai multe despre viața mea decât știu eu. Întreab-o pe Priya, întreabă-l pe bunicul, întreabă-l pe bărbatul de pe barcă.” A clătinat din cap. „Toată lumea din orașul ăsta mă trimite la altcineva. M-am săturat să tot întreb.”

Jess stared at her. For a moment Ana thought she was going to cry. Instead she laughed, a short, hard laugh that sounded exactly like Walter’s. “Of course,” she said. “Another secret. Another person who knows more about my life than I do. Ask Priya, ask Grandad, ask the man on the boat.” She shook her head. “Everyone in this town keeps sending me to someone else. I’m tired of asking.”

„Jess, te rog…”

“Jess, please…”

Dar Jess nu se mai uita la ea. Privea dincolo de ea, de-a lungul potecii. Ana s-a întors. Michael venea spre ei dinspre depozit, în hainele de lucru, cu mâinile în buzunare. Privea spre pământ și nu i-a văzut până nu a ajuns aproape de barcă.

But Jess was not looking at her any more. She was looking past her, along the path. Ana turned. Michael was walking towards them from the direction of the warehouse, in his work clothes, with his hands in his pockets. He was looking at the ground and did not see them until he was almost at the boat.

Apoi a văzut totul deodată: găleata cu apă roșie, Daniel cu cârpa lui, Maureen în halat de casă, literele pe jumătate curățate de pe peretele casei lui. Și pe fiica sa, stând pe cărare și privindu-l. S-a oprit. Fața nu i s-a schimbat, dar și-a scos încet mâinile din buzunare.

Then he saw everything at once: the bucket of red water, Daniel with his rag, Maureen in her dressing gown, the half-scrubbed letters on the side of his home. And his daughter, standing on the path, looking at him. He stopped. His face did not change, but his hands came slowly out of his pockets.

Nimeni nu a spus nimic o perioadă care a părut foarte lungă. Apoi Jess și-a ridicat geanta mai sus pe umăr. „O să întârzii la școală”, a spus ea fără să se adreseze cuiva anume, s-a întors și a plecat de-a lungul canalului, repede, fără să se uite înapoi la vreunul dintre ei.

Nobody said anything for what felt like a very long time. Then Jess pulled her bag higher on her shoulder. “I’m going to be late for school,” she said to nobody in particular, and she turned and walked away along the canal, fast, without looking back at any of them.

Michael a privit-o până când a trecut de cotitură, pe sub podul vechi. Apoi s-a uitat la peretele bărcii sale. A citit ce mai rămăsese din cuvânt, destul de încet, ca și cum ar fi fost scris într-o limbă pe care o învăța. Apoi a luat peria din găleata Anei, fără un cuvânt, și a început să frece.

Michael watched her until she had gone round the bend under the old bridge. Then he looked at the side of his boat. He read what was left of the word, quite slowly, as if it was written in a language he was learning. Then he took the brush out of Ana’s bucket, without a word, and began to scrub.

Au terminat toți trei împreună. A mai durat o oră. Când au terminat, literele dispăruseră, dar dispăruse și vopseaua verde de dedesubt, iar pe peretele bărcii Second Chance rămăsese o cicatrice lungă și palidă unde fusese cuvântul. Maureen a adus ceai în patru căni desperecheate și l-au băut stând în picioare pe cărare.

The three of them finished it together. It took another hour. When they had finished, the letters were gone, but the green paint underneath had gone too, and there was a long pale scar along the side of the Second Chance where the word had been. Maureen brought out tea in four mismatched mugs, and they drank it standing on the path.