Ușa verde

1

1

Bunicul meu a murit luni. Vineri, un avocat mi-a dat o cheie. Și o hartă a grădinii lui.

My grandfather died on Monday. On Friday a lawyer gave me a key. And a map of his garden.

Înmormântarea a fost mică. A plouat. Mama nu a plâns. Mătușa Karin s-a uitat tot timpul la telefonul ei.

The funeral was small. It rained. My mother didn’t cry. Aunt Karin looked at her phone the whole time.

După înmormântare, am mers cu toții în casa bunicului. Casa este la capătul unei străzi mici din Bamberg. Este veche, dar grădina este mare și frumoasă. Bunicul a lucrat aproape în fiecare zi în grădină. El a spus mereu: „Pământul nu minte.”

After the funeral we all went to Grandpa’s house. The house is at the end of a little street in Bamberg. It’s old, but the garden is big and beautiful. Grandpa worked in the garden almost every day. He always said, “The soil doesn’t lie.”

Am fost des la el, în fiecare vară, de când eram mică. Am cules împreună mere și am udat roșii. Bunicul nu a vorbit mult. Dar în grădină a fost mereu fericit.

I spent a lot of time with him, every summer, ever since I was little. We picked apples and watered tomatoes together. Grandpa didn’t talk much. But in the garden he was always happy.

Avocatul se numește domnul Vogel. Este un bărbat mic cu ochelari mari. În bucătărie, el mi-a dat un plic maro.

The lawyer is called Mr Vogel. He’s a small man with big glasses. In the kitchen he gave me a brown envelope.

„Acesta este doar pentru dumneavoastră, doamnă Weber”, a spus el încet. „Bunicul dumneavoastră a vrut așa.”

“This is only for you, Ms Weber,” he said quietly. “Your grandfather wanted it that way.”

În plic am găsit o cheie mică și veche. Și o foaie de hârtie. Bunicul a desenat grădina cu creionul: casa, mărul, straturile, gardul viu înalt. Lângă gardul viu a făcut o cruce roșie.

In the envelope I found a small old key. And a sheet of paper. Grandpa had drawn the garden in pencil: the house, the apple tree, the flower beds, the tall hedge. Next to the hedge he had made a red cross.

Sub desen a scris trei cuvinte: Nu pentru Karin.

Under the drawing he had written three words: Not for Karin.

Am închis repede plicul. Dar mătușa Karin a văzut.

I quickly closed the envelope. But Aunt Karin saw it.

„Ce ai acolo, Lena?”, a întrebat ea.

“What have you got there, Lena?” she asked.

„Nimic. Doar o scrisoare de la bunicul.”

“Nothing. Just a letter from Grandpa.”

Ea a zâmbit. Dar ochii ei nu au zâmbit.

She smiled. But her eyes didn’t smile.