Câinele din familia Baskerville

Domnul Sherlock Holmes

Mr Sherlock Holmes

Domnul Sherlock Holmes se trezea de obicei foarte târziu dimineața. Uneori nu se culca deloc. Dar în acea dimineață era deja la masa de mic dejun.

Mr Sherlock Holmes usually got up very late in the morning. Sometimes he did not go to bed at all. But that morning he was already at the breakfast table.

Stăteam lângă foc cu un baston în mâini. Un vizitator a venit să ne vadă în seara precedentă, dar noi eram plecați. A așteptat o oră și apoi a plecat. Și-a uitat bastonul.

I stood by the fire with a walking stick in my hands. A visitor came to see us the evening before, but we were out. He waited for an hour, and then he left. He forgot his stick.

Era un baston bun și gros, cu un mâner rotund și greu, iar sub mâner era o bandă lată de argint. Pe ea erau scrise aceste cuvinte: LUI JAMES MORTIMER, M.R.C.S., DIN PARTEA PRIETENILOR SĂI DE LA C.C.H. Și era un an: 1884. Literele M.R.C.S. mi-au arătat un singur lucru: omul era doctor.

It was a good, thick stick with a heavy round head, and under the head there was a wide silver band. On it were these words: TO JAMES MORTIMER, M.R.C.S., FROM HIS FRIENDS OF THE C.C.H. And there was a year: 1884. The letters M.R.C.S. showed me one thing: the man was a doctor.

Era genul de baston pe care îl purtau vechii doctori de familie. Arăta serios, solid și sigur.

It was the kind of stick that old family doctors carried. It looked serious, solid and safe.

„Ei bine, Watson, ce poți să-mi spui despre el?”

“Well, Watson, what can you tell me about it?”

Holmes stătea cu spatele la mine. Nu am spus niciun cuvânt și nu am scos niciun sunet.

Holmes was sitting with his back to me. I did not say a word, and I did not make a sound.

„De unde știi ce fac?” am întrebat eu. „Cred că ai ochi și în ceafă.”

“How do you know what I’m doing?” I asked. “I think you have eyes in the back of your head.”

„Nu, dar am un ceainic de argint în fața mea”, a spus el. „Strălucește ca o oglindă și te pot vedea în el. Acum, Watson, spune-mi despre bastonul vizitatorului nostru. L-am ratat și nu știm ce vrea. Așa că acest baston este important. Ce îți spune el despre om?”

“No, but I have a silver coffee pot in front of me,” he said. “It shines like a mirror, and I can see you in it. Now, Watson, tell me about our visitor’s stick. We missed him, and we don’t know what he wants. So this stick is important. What does it tell you about the man?”

Am încercat să folosesc metodele prietenului meu. „Cred că doctorul Mortimer este un doctor mai în vârstă și de succes”, am spus eu. „Oamenii îl plac. De aceea i-au dat prietenii lui acest cadou.”

I tried to use my friend’s methods. “I think Dr Mortimer is a successful older doctor,” I said. “People like him. That is why his friends gave him this present.”

„Bine!” a spus Holmes. „Excelent!”

“Good!” said Holmes. “Excellent!”

„Mai cred și că este un doctor de țară. Își vizitează pacienții pe jos.”

“I also think that he is a country doctor. He visits his patients on foot.”

„De ce?”

“Why?”

„Pentru că bastonul a fost odată foarte frumos, dar acum este vechi și deteriorat. Un doctor din oraș nu poartă un astfel de baston. Și uită-te la capătul de metal. Este tocit, deci merge mult cu el.”

“Because the stick was once very beautiful, but now it is old and damaged. A doctor in the city doesn’t carry a stick like this. And look at the metal end. It is worn down, so he walks a lot with it.”